Poezie
cives sanctorum
1 min lectură·
Mediu
muzele mi-au suspendat serviciile poetice pentru neplată
în curând voi potrivi literele cu mâna după căldura pe care o degajă
toate poeziile vor avea același titlu: A
vino-n cârciumă pe chei
eu și prietenii mei am zvântat pe bănci noroiul
mai sus e un refren ratat
așa cum legendarul se preschimbă în manea
în definitiv plămânii poetului nu sunt altceva
decât singurele două strofe ale cântecului unui pahar cu ruj pe buze
de ploaie ni s-or scurge ochii
și carnea va pluti pe apă-n propriul trup
plută de oase căreia venele îi răzlețesc
deopotrivă cârma și chemarea
cum v-ați mai bucurat când s-a dus vestea
că iarba sufletului meu nu-i de grădină
că-mi place naufragiul
mă îmbată
o ancoră pierdută în străfund
vă rotiți pe rând cu farul
și dansați pe rând
dansați
un alt refren ratat – asta-i povestea
celor 1001 de pahare în care oțetește Adevărul
pentru că muntele sfânt e nisip
se aprind pe cer iar stele plutesc prin mine corăbii vrejurii ca niște vițe
023656
0
chiar dacă-i tragică.
Poezia va renaște iar
dacă-și va recăpăta epicul
și tragismul.
E doar o părere.