pornocaligrafia

Borges a spus: \"Sunt poet, deci trebuie sa justific tot ceea ce ma raneste\"

de apreciat directetea discursului si modul voit de constructie apoetica, dar care conduce tocmai catre aceasta.

de un picior de ajutor aș avea nevoie, Șerban - un pas înainte nu se face cu două mâini stângi, cu atât mai puțin trei; ce a spus Borges ar putea spune (cu unele excepții) oricine; asupra problemei ridicate de tine (via Borges) eu sunt curios care ar fi punctul de vedere al rănii.

Leonard: probabil, ai dreptate.




vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

O pornocaligrafie deloc flu. Un poem pe gustul meu cititoresc.
Eu văd aici două dansuri: unul erotic, inofensiv și unul al noeticologiei.
Iar goliciunii adevărului îi trebuie un spațiu amplu, așa că bîlbîirea e nimerită, nenimerind niciodată punctul și doar lărgind cadrul pentru adevăr.

ziua în care publicitatea va da faliment nu poate fi departe
lumea s-a săturat să-și doneze economiile pentru ambalaje
sau să-și transfere libertățile unor politicieni mincinoși

Ceva mai fals nici ca exista
Crede-ma ca lumea pentru imagine traieste

Poezia e fortata, e interesanta tehnica dar nu convinge, ai formulari ambigue (probabil voit construite astfel) -\"dacă m-am bâlbâit înseamnă
că-ntre cuvinte gol e adevărul\"
dar ai si cateva patetisme, imagini superfortate \"ochiul e o bară de care
degetele mele își freacă buricele și coapsele așa că hai\"

Te salut

Esti prea inteligent si din pacate prea analitic in scris si vrei musai sa arati asta in text ptr a putea scrie bine.
Imi imaginez ca semeni cu un punker trecut de tinerete. Billy idol poate. :p

mulțumesc, Iarina, pentru lectură și pentru semnul despre.

domnule Nacea: nu vă pot crede; măcar pentru simplu fapt că, spre deosebire de dv, nu îmi permit certitudini cu pretenție general-umană (și universal valabilă bla bla...); perspectiva mea este una strict subiectivă; eu afirm: \"observând și notând cum trăiesc\"; se poate lesne observa cum și de ce am construit astfel (iar nu \"cum trăim\"); în schimb, din scurta și aiuristica dv intervenție, eu nu am intuit, nici atât nu am putut deduce pe ce se bazează afirmațiile categorice pe care vi le permiteți; oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru impulsul de a comenta.

d-nă/d-ră Nistor: dacă se poate face filozofie cu ciocanul (ba chiar cu secera și ciocanul), de ce nu am încerca și un par? dacă împingem raționamentul dv până la consecința sa ultimă (dpdv logic), ar trebui cumva să deduc despre poezie că ea este apanjul oamenilor... mai puțin inteligenți și nu prea analitici? cât despre comparația cu Billy Idol, mărturisec, ar fi fost oportună cu destui ani în urmă; eh, \"sweet sixteen\"...; astăzi, o găsesc forțată; sunt mai mult trasher decât punker și mai mult Prodigy; ce vreți, și trasherii trec de tinerețe (nu ați precizat a câta...) la fel ca punkerii, ca poeții sau ca oamenii de rând; cine \"nu trece\", aș crede că deja e mort; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre cum scriu, dar nu scriu și despre cum sunt, dar nu sunt; probabil simțeați nevoia să vă/să fiți băgată în seamă; ați reușit; mulțumită?

Nu am avut o clipa pretentia de a emite judecati universal valabile sau pretentii demagogice doar ca atunci cand discut despre ceva sunt realmente convins de ceea ce spun, altfel tac.
Iar atunci cand afirm ca publicitatea nu va muri o fac cu riscul de a parea aiurit dar avand la indemana situatii centralizate si cifre, nu pareri ! Aceste rezultate spun ca oamenii au tendinta de a cumpera imaginea si nu produsul, oricat de trist ar parea. Dar nu mai dezvolt pentru ca simt iritarea din raspunsul de mai sus si nu asta imi e intentia, pe departe.

Salut !

în primul rând, mă bucur de faptul că ți-ai (re)asumat identitatea; nu m-am îndoit nici o clipă de faptul că fiecare este realmente convins de ceea ce afirmă (folosesc \"afirmație\" în sensul valorii de adevăr); s-a dovedit în timp că însăși afirmațiile științei (chiar și ale statisticii de care faci gratuit paradă - spun gratuit pentru că opinia sus-exprimată nu aborda o perspectivă cuantificabilă, după cum se poate vedea, numeralul este indefinit) au fost contrazise sau chiar sau autocontrazis; în plus, de exemplu, îți permiți să afirmi despre următoarea construcție: \"ochiul este o bară\" că este o construcție superforțată; dacă tot ai o viziune superștiințifică asupra poeziei (deși părerea mea este că statistica nu depășește nivelul abacului), te întreb, ai încercat reprezentări grafice asupra ochiului din perspectiva desenului tehnic? posibil să fie iritat răspunsul meu, dar asta pentru că, așa cum am mai afirmat, m-am săturat de acuze din astea supercategorice făcute la simpla margine a clicului; nu neg, virulența răspunsurilor mele posibil să se manifeste și când ar putea fi moderate, dar... am căpătat un anume grad de intoleranță pentru care îmi cer scuze, dar căruia nu am de ce îi cere socoteală.

parte din aces al doilea răspuns este valabil și pentru Ilinica Nistor (E. V.); precizez acest lucru deoarece nu am chef să polemizăm doar motivați de viziuni diferite asupra poeziei, dar fără a recurge măcar la o analiză elementară; consider despre mine că nu arunc cuvinte la întâmplare pe hârtie, iar, când rodul muncii îmi este minimalizat din suficiență sau comoditate intelctuală, nu pot reacționa altfel.


evident, nimic de natură personală.

...
“Am pornit din Arsinoe și-am intrat în vîlvătaia deșertului. Am străbătut țara troglodiților care se hrănesc cu șerpi și nu cunosc schimbul de cuvinte; pe cea a garamanților, care-și au femeile-n comun și se hrănesc cu carne de leu; pe cea a augilor, cei care nu-1 venerează decît pe Tartar. Am bătut și alte deșerturi, cu nisip negru, în care călătorul trebuie să-și sacrifice orele nopții, pentru că cele ale zilei sînt insuportabile. Am zărit de departe muntele care-a dat numele oceanului: pe poalele lui crește euforbiu sau laptele-cucului, care anihilează efectul otravei; pe culmi locuiesc satirii, un popor de oameni cruzi și primitivi, înclinați desfrîului. Și tuturor ni s-a părut imposibil ca în niște întinderi atît de sălbatice, unde țărîna naște monștri, să se poată afla un oraș atît de faimos. Dar am continuat marșul, căci o întoarcere ar fi fost de mare rușine. Unii dintre cei mai curajoși s-au culcat cu fața la lună; i-a ars febra; alții au băut nebunia și moartea din apa împuțită a bălților. Pe-atunci au început și dezertările și imediat după aceea, rebeliunile. N-am șovăit în fața legilor și le-am reprimat. Am procedat just, dar un centurion m-a avertizat că răzvrătiții (dornici să răzbune crucificarea unuia dintre ei) pun la cale asasinarea mea. Am fugit din garnizoană cu puținii soldați ce-mi rămăseseră credincioși. I-am pierdut prin vîrtejurile de nisip, în nopți fără margini. Am fost rănit de-o săgeată cretană. Și nu mai știu dacă am rătăcit mai multe zile fără să dau de apă sau una singură, multiplicată de soare, de sete și de teama de sete. M-am lăsat dus de voia calului. În zori, depărtarea s-a ridicat încărcată de turnuri și piramide. Am visat că dau peste un labirint neobișnuit de viclean: în centru se afla un urcior; îl atingeam parcă, îl vedeam, dar drumurile către el erau atît de neașteptate încît începeam să cred că voi muri înainte de a-1 ajunge.” (Borges - Aleph)

...
[poate, după ce te mai gândești, formulezi: \"impotenții fizici\", sau \"impotent fizicii\"! (formularea este la alegerea ta!); nu de alta, dar vorba ta: \"renunță la banii de buzunar și vâră-mi / limba română acolo unde găsești loc(ul!?) și (ce!?) încă te atrage\"]

e bine ca, atunci când un om nu se poate exprima prin sine, găsește resursele necesare în sinele altuia; l-ai citit/ îl citești pe Borges (personal, aleg varianta 2, sunt sigur că citatul este copiat, nu reprodus din memorie) - felicitări pentru dovada de gust.

cât despre \"impotenți fizic\", crede-mă, e bine să (ne) gândim amândoi; mai ales tu; de ce? simplu, e bine cum este scris (dar, de: ferește-mă, Doamne, de gargara omului deștept...).

puteai, de exemplu, să-mi reproșezi că în utimul comentariu am scris un \"sau\" în loc de \"s-au\" și mai sunt, probabil, câteva, pe care nu le-am mai eratat; nu e târziu, zic să nu pierzi ocazia; dar, fă-ți un seriviciu, nu mai corecta ce nu are nevoie de corectări.

altminteri? voiai să spui nimic sau mi s-a părut mie?

comentam și eu, ete... na!:
\"dacă m-am bâlbâit înseamnă
că-ntre cuvinte gol e adevărul\"

gura păcătosului... - ete, na! - îți mulțumește, oricum, pentru semnul de lectură - care, cât n-ar fi, înseamnă.

Nu e nicio parada, deschide orice carte de psihologia publicitatii si vei vedea de ce nu sunt deloc de acord.

Laurențiu: pe de o parte, spui că abordarea ta nu este una având carcater general-uman, pe de altă parte, mă trimiți la \"psihologia publicității\"; ceva este contradictoriu, nu crezi?

cu psihologia sunt de acord, oamenii la care fac eu referire intră și ies în/ din mine, deci nu eu în/din, între/ dintre ei; prin urmare, simplu spus, fără aere teoretizante, este vorba despre o lume \"a mea\"; nimic mai mult; de unde și implicarea receptării vizuale...


mulțumesc pentru prezență și precizări.

Limba română este forțată să se prostitueze de către mass-media.

d-ră/ d-nă Bozgan, fără supărare, părerea mea este că îi place.