Poezie
nimeni nu e străin la măsuța cu trei picioare
1 min lectură·
Mediu
oricât de-nzăpeziți pereții s-ar prăbuși în sine fără ușă
spărgătorii nu au nevoie de mai mult
înăuntru e cald inima mea de teracotă
își leagănă pisicile pe genunchi
sau poate ceasurile torc și doar seara
pătrunsă pe gaura cheii mișcă nedumerită din musteți
o masă răsturnată întrupează-n picioare
numărul prietenilor mei cândva noctambuli și destrăbălați
e ora la care își lepădau măștile
ora la care nerușinarea le era zeiță
de spaimă tac dar fluierul piciorului îmi cântă
cărțile în rafturi însuflețesc
dar am surzit aud numai cum crește igrasia
într-o casă din ce în ce mai puțin românească
îmi zvârlu ultimele două brațe-n foc
oricum n-o să mai scriu și în curând
chiar soba va crăpa vărsându-și jarul
peste covorul de pe care păsările oltenești
vor risipi cenușilor penajul
033.926
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “nimeni nu e străin la măsuța cu trei picioare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13943178/nimeni-nu-e-strain-la-masuta-cu-trei-picioareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Este un poem frumos, inspirat care va sa zica, in care artificiile binecunoscute munteanovesti- \"înăuntru e cald inima mea de teracotă/ își leagănă pisicile pe genunchi\", \"de spaimă tac dar fluierul piciorului îmi cântă\", \"îmi zvârlu ultimele două brațe-n foc/ oricum n-o să mai scriu.../\" se intretaie cu dezamagirile existentiale(!?) ale extinctiei(?) romanismului de azi la \"ora la care nerușinarea ...era zeiță\": \"aud numai cum crește igrasia/ într-o casă din ce în ce mai puțin românească\",\"soba va crăpa vărsându-și jarul/ peste covorul de pe care păsările oltenești/ vor risipi cenușilor penajul\".
0
OApoemul tău, Vasile Munteanu, lasă amprenta sătucului românesc, al vremurilor de odinioasă, sfioase, pure, autentice, îmbibate, uneori, în jocuri de noapte, cum erau la vremea aceea, oricum mult mai puțin destrăbălate decât cele din vremurile actuale. pe urmă, mai e și vârsta, nu-i așa?
remarc ultima strofă, asta nu pentru că restul ar fi mai prejos. nici vorbă, dar m-a mișcat \"covorul de pe care păsările oltenești
vor risipi cenușilor penajul\".
și am mai reținut ceva: \"inima\" ta \"de teracotă\" - foarte frumos!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
remarc ultima strofă, asta nu pentru că restul ar fi mai prejos. nici vorbă, dar m-a mișcat \"covorul de pe care păsările oltenești
vor risipi cenușilor penajul\".
și am mai reținut ceva: \"inima\" ta \"de teracotă\" - foarte frumos!
am citit cu plăcere,
Ottilia Ardeleanu
0
VMmulțumesc, tizule, mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre; și o precizare... \"lucrurile din oglindă sunt mai aproape decât par în realitate\".
0