Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Comentariu 1

(scrieți voi textul)

1 min lectură·
Mediu
la început
cu un creion m-am repezit între cuvinte
creionul-acela prevăzut cu gumă
un vânător pigmeu eram
ele o turmă
dar foamea frica înfrângea
în ceafa-mi iarna pe nări scotea aburi
mă deslușeam atâtor sensuri într-un duh
târând înspre bârlogul lui din peșteri
doar exemplare schilodite
rătăciții
puii
n-o să găsești intrarea
gura mea-i ascunsă
de un morman de oase peste care
tronează cu ochi goi un craniu
atât de alb că-l vezi chiar prin zăpadă
043.986
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
76
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “Comentariu 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13941799/comentariu-1

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
văd aici dorința de a scoate din fiecare cuvânt, rătăcit și pui, sensurile maxime, ca la arghezi, într-un fel :) O sugestivă aruncare în turma de cuvinte cu acel creion cu gumă, selecția atentă a \"exemplarelor schilodite\" până la craniul incredibil de alb, \"atât de alb că-l vezi chiar prin zăpadă\". Mi se pare un fel de artă poetică, ultima strofă mă duce cu gândul pur și simplu la nașterea creației, și acest rol al său de a fi tot mai albă... Dar e foarte posibil să mă înșel, să greșesc aici, oricum, eu asta am văzut... Cu plăcerea lecturii,

alex
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
ai surprins bine intenția mea, Alex; în mare, aceasta este ideea: într-o decadă a prefixărilor \"post\", pentru scriitorului contemporan vocabularul netehnicizat seamănă cu o armă de vânătoare arhaică; funcția lui nu se mai cere împlinită prin vitalism (prin \"vânarea\" exemplarelor etalon - desigur, literare - ale turmei), ci s-a transformat într-o pândă a cuvintelor și a temelor, a urmăririi cu cerbicie a acelora izolate de turmă, întârziate sau chiar infirme; în cazul acesta, ce îl salvează? știu și eu..., cumva încrederea copilărească a faptului că... \"urma scapă turma\".


mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
nu pot să nu remarc foamea vânătorului, aruncarea creionului între cuvinte ca pe o armă. Poate că dacă era un creion chimic părea o armă de actualitate!

În fine, din turma de cuvinte, păstorul (adevăratul) alege. Are grijă de rătăciți, de neinițiați, tocmai a-i îngriji, pentru a-i călăuzi. Dar câtă vreme oare va trece până la devenirea acestora, până ce strădania va da rezultatele dorite? Asta o spune poetul în strofa de final care este desăvârșită.

Cu aceeași plăcere,

Ottilia Ardeleanu
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
nu putea fi \"chimic\", Ottilia, acela constituia \"arma\" contabilului; lemnul sugera (și el) numai o reîntoarcere la elementele primare; nu, nu este vorba despre protejare, ci despre \"consumarea\" acelor elemente încă neintegrate în \"turma cuvintelor\", a \"ceea ce s-a spus\"; iar guma truda rescrierii, a căutării formei potrivite; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0