Poezie
Comentariu 1
(scrieți voi textul)
1 min lectură·
Mediu
la început
cu un creion m-am repezit între cuvinte
creionul-acela prevăzut cu gumă
un vânător pigmeu eram
ele o turmă
dar foamea frica înfrângea
în ceafa-mi iarna pe nări scotea aburi
mă deslușeam atâtor sensuri într-un duh
târând înspre bârlogul lui din peșteri
doar exemplare schilodite
rătăciții
puii
n-o să găsești intrarea
gura mea-i ascunsă
de un morman de oase peste care
tronează cu ochi goi un craniu
atât de alb că-l vezi chiar prin zăpadă
043.986
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Comentariu 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13941799/comentariu-1Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ai surprins bine intenția mea, Alex; în mare, aceasta este ideea: într-o decadă a prefixărilor \"post\", pentru scriitorului contemporan vocabularul netehnicizat seamănă cu o armă de vânătoare arhaică; funcția lui nu se mai cere împlinită prin vitalism (prin \"vânarea\" exemplarelor etalon - desigur, literare - ale turmei), ci s-a transformat într-o pândă a cuvintelor și a temelor, a urmăririi cu cerbicie a acelora izolate de turmă, întârziate sau chiar infirme; în cazul acesta, ce îl salvează? știu și eu..., cumva încrederea copilărească a faptului că... \"urma scapă turma\".
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
0
nu pot să nu remarc foamea vânătorului, aruncarea creionului între cuvinte ca pe o armă. Poate că dacă era un creion chimic părea o armă de actualitate!
În fine, din turma de cuvinte, păstorul (adevăratul) alege. Are grijă de rătăciți, de neinițiați, tocmai a-i îngriji, pentru a-i călăuzi. Dar câtă vreme oare va trece până la devenirea acestora, până ce strădania va da rezultatele dorite? Asta o spune poetul în strofa de final care este desăvârșită.
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
În fine, din turma de cuvinte, păstorul (adevăratul) alege. Are grijă de rătăciți, de neinițiați, tocmai a-i îngriji, pentru a-i călăuzi. Dar câtă vreme oare va trece până la devenirea acestora, până ce strădania va da rezultatele dorite? Asta o spune poetul în strofa de final care este desăvârșită.
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
0
nu putea fi \"chimic\", Ottilia, acela constituia \"arma\" contabilului; lemnul sugera (și el) numai o reîntoarcere la elementele primare; nu, nu este vorba despre protejare, ci despre \"consumarea\" acelor elemente încă neintegrate în \"turma cuvintelor\", a \"ceea ce s-a spus\"; iar guma truda rescrierii, a căutării formei potrivite; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0

alex