Poezie
gemeni cu ascendent în balanță
(inscripție pe o piele de om)
1 min lectură·
Mediu
în lungul poeziei scriu
cu un briceag tocit cu două tâmple
și dacă seva mi s-a isprăvit
nu știu
prin ce cuvinte-așchii scoarța se mai umple
chiar zdrențăroși eram frumoși
eram nebuni
regii peșterilor ai tufelor de alun și ai cetăților de paie
oricât de tare Dor-ul ne asedia
toate durau cât ține-n august orice ploaie
soarele ne usca singurul rând de haine
ne zvânta pâinea prin buzunare
doar după ochi ne-ai fi recunoscut – mereu stinși
armonii de vânt prin felinare
comorile ni le țineam în saci
orice hârtie aruncată de alții orice ziar orice tipăritură
parcă o foamete urma să vină
și-acesta era leacul pentru gură
și când pe lângă noi treceau părinți scoteam
c-un gest teatral imaginare pălării –
cavalerii tristei figuri: fioroși și războinici
în nici o împrejurare copii
copleșiți mai eram nu ridicam
dincolo de frunze privirea
miilor de orfani pentru care-nveți să te bați – mărturisirea:
ne sunteți în eternitate frați
nici pe tine nu te-am uitat absentule Tată:
ne-ai fost deopotrivă:
și pernă și bâtă și piatră
024.514
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “gemeni cu ascendent în balanță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13939806/gemeni-cu-ascendent-in-balantaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCVasile Munteanu,Inima poemului este evocarea stilizată in ritmul din sinea vârstelor tinere,cu trăiri în armonie cu \"vântul prin felinare\",\"leacul pentru gură\", \"imaginare pălării\".Un tablou teribil de frumos!Iar finalul poemului,
duios și blând: \"Nici pe tine nu te-am uitat absentule Tată/Ne-ai fost deopotrivă/Și pernă și bâtă și piatră.\"Al fiului iubitor,viu recunoscător.Poezie!
O lectură deosebită, \"altfel\".Cu prietenie,Constanța Mezdrea Coman.
0
poetul tatuat! veșnic îndrăgostit de \"comorile\" spiritului. muzicalitatea acestui poem este gravă, tristă... dar, parcă insistă să ne lumineze, să ne trezească.
mereu impresionată,
Ottilia Ardeleanu