Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
@vasile-munteanu
Poezie

de ce mă băteau ai mei primăvara(?)

2 min lectură·
Mediu
în copilărie
dacă îmi plăcea un copac înflorit săream din mers
înfiorarea aceea umedă din vecinătatea gărilor străine
mă făcea să mă simt curajos
lumea rânjea cu dinți de urs iar eu
pășeam cu pumnii strânși prin codri de iarbă
ulițele coteau viguros cu rotunjimi de puștoaică
sub o salcie despletită dansa fântâna mai ispititoare decât un buric
mai repede… mai repede! chiar în clipa aceasta cineva o curtează –
însingurații sunt oameni care se mișcă încet
niciodată nu m-am grăbit îmi place
să rămân tot mai în urmă ca și cum ai refuza să însoțești un mort
să te conduci singur pe un drum fără picioare
cu ochii aprinși cât o inimă
când soarele trece de amiază frumusețea dispare
observi și altceva
de exemplu uluci lipsă
unghii crăpate mirosind a pământ
puștoaica-i o chelneriță la un chioșc de peron
rujată strident
transpirată – de-o prinzi
ca din greșeală de mână te-njură
dar asta este ceva normal aici oamenii
se trezesc cu grijă de vite
nu plouă e doar o altă zi bună de muncă
nimic nimic neobișnuit
a fost odată parcă niciodată
la marginea unui munte cumva al lui un copil
neascultător – a străpuns prin zăpadă și de atunci nimeni
numele său nu l-a mai rostit
doar bătrânii șoptesc la oră târzie
când prichindeii dorm duși de ziuă răpuși
că l-ar fi văzut pe o pasarelă privind
trenurile demodate ce scot aburi pe nas și pufnesc
dar pământul se învârtește indiferent
mulți cred că pierde timpul el scrie
cuvinte ce mai pot trezi
034.587
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
255
Citire
2 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “de ce mă băteau ai mei primăvara(?).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13936715/de-ce-ma-bateau-ai-mei-primavara

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@iarina-copuzaru-0031203ICiarina copuzaru✓
O călătorie frumoasă, începînd cu săritura din mers pentru un copac precum acel cuvînt ce mai poate trezi. Apoi același copil neascultător, al cărui nume nu este rostit – ca într-un ritual al tăinuirii (mă duce cu gîndul la zeii fără nume) sau pentru a delimita ipostaza aceasta de indiferența cu care se învîrte pămîntul. Mi-a plăcut.
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka✓
o poveste vie, cald iti e pe linga suflet cind citesti asemenea poeme blinde, bune, reusite
iti curge mai usor timpul din brate
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
Cred că undeva, am rămas un copil, pentru că și acum îmi vine să sar într-un picior când văd pomi înfloriți. Și starea aceasta mi-au transmis-o aceste versuri purtătoare către copilărie, către năzbâtii, visuri, iluzii sau poate un pic după toate astea, adică atunci \"când soarele trece de amiază\" și \"frumusețea dispare\". Da, amintiri plăcute ori mai puțin plăcute, începând de la o vărstă fragedă și străbătând drumul amintirilor către una albă în plete și pe hârtie.

\"mulți cred că pierde timpul dar el scrie
cuvinte ce mai pot trezi\" - într-adevăr!

Cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu
0