Poezie
cărarea din lanternă
(autobiocaligrafie)
1 min lectură·
Mediu
liniștea are miros de teracotă încinsă. dacă nu visez
mă sufoc. deschid larg ușa. focul
din sobă îmi lungește umbra peste pietre. între ele
de un roșu aprins
în dreptul inimii o mușcată.
aprind lanterna și drumul se ivește din nimic. nu departe
– aeroportul.
motoarele avioanelor fac geamurile să vibreze. aici nimic nu
oprește. nici trenul. nici poșta. nici măcar pescărușii nu
cred că malul acesta-i pustiu.
totul se întâmplă
în altă parte. sosiri. despărțiri. limpeziri.
cu tălpile goale prin brumă. becul pâlpâie. semn
că lumina-i de-acum pe sfârșite.
plouă. voi dormi în plus. noiembrie
se va întâmpla în dimineața aceasta mai târziu.
de bucurie cânt.
pieptul tău are rotunjimea unei cutii de rezonanță
poemul acesta este un orgasm
scris pe sânii tăi în timp ce te țin între genunchi
de fapt
poemul este albul dintre litere.
054.329
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “cărarea din lanternă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13915236/cararea-din-lanternaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMpermite-mi să-ți răspund printr-un citat: \"omul e cea mai slabă ființă din univers. [...]. dar avantajul pe care universul îl are asupra sa acest univers nu-l cunoaște\" (Pascal). există, pe de o parte, becul, bateriile, ansamblul în sine, tot astfel cum, pe de altă parte, polenul, stupul, ceara; dar cunnoașterea aparține meșteșugarului, respectiv prisecarului; și dacă ceva născut din altceva gândit se întoarce la forma primară, atunci \"acest altceva\" altceva este; de ce? pentru că își este identic sieși. deci nu poate fi și ceva și altceva. tot astfel și în cazul scrisului: cărarea e bătătorită de mulți, important este sinele.
mie, de exemplu, nu îmi place cum scriu; am mai afirmat acest lucru: dacă aș scrie un text pe care l-aș considera perfect, m-aș opri din scris, nu aș mai scrie niciodată.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
mie, de exemplu, nu îmi place cum scriu; am mai afirmat acest lucru: dacă aș scrie un text pe care l-aș considera perfect, m-aș opri din scris, nu aș mai scrie niciodată.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
OAVasile Munteanu, ești și foarte modest! Ai grijă de sinele tău!
Eu voi lăsa doar niște urme.
Și sunt de acord cu meșteșugarul, prisecarul, scriitorul...
Ottilia Ardeleanu
Eu voi lăsa doar niște urme.
Și sunt de acord cu meșteșugarul, prisecarul, scriitorul...
Ottilia Ardeleanu
0
MBÎncepând cu acel vers: dacă nu visez mă sufoc, continuând cu viața din apropierea ta: aeroportul, luminile, mișcarea, contrastând puternic cu mediul tău unde nici trenul, nici poșta nu ajunge, nici măcar pescărușii, totul degajă o senzație puternică de izolare și intimitate, necesară stării de visare. Totul se întâmplă în altă parte, plecări-sosiri. În interiorul tău, se doarme, se cântă, se visează, se scrie, se adulmecă.
Da, finalul: poemul este albul dintre litere, așa este, poemul este starea de dincolo de cuvinte: momentele de așteptare, încordare, sentimentele contrare, emoția, patima, jocul...
Un poem despre necesitatea izolării, ca izvor al creației.
Mihaela B.
Da, finalul: poemul este albul dintre litere, așa este, poemul este starea de dincolo de cuvinte: momentele de așteptare, încordare, sentimentele contrare, emoția, patima, jocul...
Un poem despre necesitatea izolării, ca izvor al creației.
Mihaela B.
0
VMnici măcar, Ottilia, nici măcar modest nu sunt; atât, contradictoriu...; mulțumesc pentru revenire.
mulțumesc, Mihaela, pentru lectură și semnul despre; înclin să fiu de acord cu tine - \"capătul pământului\" este acolo unde ne simțim astfel.
încă o dată, vă mulțumesc pentru prezență.
mulțumesc, Mihaela, pentru lectură și semnul despre; înclin să fiu de acord cu tine - \"capătul pământului\" este acolo unde ne simțim astfel.
încă o dată, vă mulțumesc pentru prezență.
0
Parcă spuneam că-mi place cum scrii...?!
Ottilia Ardeleanu