VMVasile Mihalache
Verificat@vasile-mihalache
Bucuresti
„Puterii, care-l mana, ii este ucenic.”
-Am primit incurajari pe drumul literaturii de la poeti precum:Cezar Ivanescu,Nicolae Turtureanu,Geo Dumitrescu, Corneliu Antoniu. -Am publicat versuri in revistele literare: Cronica, Astra, Luceafarul, Romania Literara in perioada 1971-1986 -Am primit premii pentru poezie:1973-premiul 3 la festivalul de poezie "Gheorghe Asachi" de la Iasi;premiul revistei "Convorbiri literare" in 1981;premiul 3…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Silviu Viorel Păcală, Leonard Ancuța
Vă mulțumesc pentru vorbele bune pe care mi le-ați lăsat pe pagină. Sper ca acest poem să fie remarcat în continuare. Autorul s-a obișnuit cu șederea în umbră.
Vă mulțumesc pentru vorbele bune pe care mi le-ați lăsat pe pagină. Sper ca acest poem să fie remarcat în continuare. Autorul s-a obișnuit cu șederea în umbră.
Pe textul:
„Albastru" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextMi se pare că avem alături un critic literar de indubitabil talent, cu o vastă cuprindere a fenomenului poetic românesc, fapt care îi permite să încadreze cu ușurință valoric și ideatic opera oricărui poet de astăzi sau de ieri. Adnotează precis și apreciază cu deplină simpatie eforturile unei întregi pleiade de autori. Fericiți cei care îi captează atenția!
Pe textul:
„Departe de lumea înlănțuită, între Barbizon și Cobilița" de felix nicolau
Recomandat0 suflu
ContextText realmente savuros cu semn negativ (în sensul criticării subiectului ) pentru enumerarea cvasi-completă a modalităților de supunere a insului și stoarcere a unicului bun transferabil- banul. Metafora omului părăsit de divinitate adaugă amarul lipsei de speranță, amplifică o paranoie existențială de care ne aducem aminte în momente de ne-împliniri sau respingeri sociale. Fraza este extrem de concentrată, realul ocupă sută la sută din câmpul exprimării, asemenea unui timbru care certifică existența mesajului, de o duritate care nu permite nici un fel de discurs pro- sistem social. Aici se regăsesc argumente nenumărate pentru apucarea taurului de coarne și îndreptarea răului, dar cine s-o facă? Suntem pasageri prin viață, de aceea ne exprimăm corect și adevărat, fără subiectivism. Pare că nu ne aparține viața, ci este o misiune numai. Și cu ce ne întoarcem din misiune ?
Pe textul:
„TVA pe apă și pe aer" de Alexandru Ciobanu
0 suflu
ContextPrimele două strofe, grupări de versuri, alcătuiesc un tot aproape de a finaliza un poem de stranie frumusețe. Apoi urmează altceva complet diferit care strică echilibrul creat fără a pune cu adevărat o emoție reală.Luat separat finalul poate să fie un poem de sine stătător. Nu știu cum să zic, poate lucrurile se petrec mult prea accelerat în aerul de inspirat al poetei. Cred că se abuzează de un anatomism frust pentru a cultiva sensuri neclare, care se intersectează cu versuri strălucitoare precum \"Numai tu cu toate lucrurile tale unse de moarte\" fără să comunice în realitate cu acestea.
Pe textul:
„pleura. alunec pe un perete masculin" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextIoan Mircea-Popovici,
Mulțumesc pentru vizita îngăduitoare față de un poem ca acesta.
Teodor Dume,
Mulțumesc pentru vizită și notarea impresiilor.
Mulțumesc pentru vizita îngăduitoare față de un poem ca acesta.
Teodor Dume,
Mulțumesc pentru vizită și notarea impresiilor.
Pe textul:
„Cuțitul cuvintelor" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextL-am puțin modificat, poemul respiră mai bine acum. Mulțumesc de citire.
Pe textul:
„Somnul" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru citire și precizarea impresiilor.
Pe textul:
„Insomnie" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextPlăcut și frumos realizat este poemul. Noi facem atât cât se poate. Restul, toate vin de la Dumnezeu.
Pe textul:
„Mai vine Moș Crăciun?" de Jianu Liviu-Florian
0 suflu
ContextPoem a cărui stranie frumusețe îmi amintește poeme mai vechi ale poetei Adela Setti, îi recunosc puterea sugestivă și originalitatea metaforelor, tristețea sunătoare ca a unui arbore de cristal.
Pe textul:
„Viața ca o ciornă" de Adela Setti
0 suflu
ContextDe-a dreptul delicioasă această poemă cu parfum de prune rostogolite prin zăpadă, ca un struț care smulge penele păunului- așa se îmbracă un cojoc de miel pe trupul gol de sărbătoare. Originalitatea este aproape imposibil de găsit pe drumurile bătătorite? Iată că nu.
Pe textul:
„poinsetia" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextIată un sentiment care la început părea didactic și care s-a transformat într-o glumă amară perfectă din punctul de vedere al așteptătorilor. Moș Niculaie i-a furat ghetele!
Pe textul:
„Moșul și ghetele mele" de radun gabor
0 suflu
ContextMi-e greu să comentez un poem atât de lung și stufos Încerc totuși să ofer un feed-back cu impresii plăcute:enii tropăitori ca și cum s-ar scutura de zăpadă și care în realitate nu au nevoie de tălpi, deveniți nedemni fiind; etichete pe lucruri inutile, frigul ca o menghină care modelează oamenii, dimineața ca o rețea de înaltă tensiune, scrierea nehotărâtă cu degetul în aer. Și în final, cred că este nevoie de legături mai puternice între pasaje, fraze, versuri:osferă, de stare, etc. Oricum, un poem plăcut de care mă bucur că există.
Pe textul:
„waste" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextAm încercat să depășesc unele neîmpliniri stilistice ale poemului și să extrag structura lui, filonul de inspirație care l-a preconizat:
A venit iarna și nu ninge
Nimic nu-mi aduce aminte de ea
Ies pe străzi să culeg mirosurile
De prăjeală, de piftie de casă, de cârnați
Și în timpul acesta guma de mestecat se izbește de dinți
Ca o carne de iască
Bate vântul prin buzunare
Dar mă opresc sub cetina importată
A unei dughene din autogară
Mă așez la o masă de scândură goală
Și ochii lucesc ca dintr-un fagure
Trag în piept mirosurile pe gratis
Și scuip guma.
Nu-i nici un cunoscut să mă cinstească
Și în sfîrșit ninge.
Mă ridic bucuros și sătul.
A mai trecut un an.
A venit iarna și nu ninge
Nimic nu-mi aduce aminte de ea
Ies pe străzi să culeg mirosurile
De prăjeală, de piftie de casă, de cârnați
Și în timpul acesta guma de mestecat se izbește de dinți
Ca o carne de iască
Bate vântul prin buzunare
Dar mă opresc sub cetina importată
A unei dughene din autogară
Mă așez la o masă de scândură goală
Și ochii lucesc ca dintr-un fagure
Trag în piept mirosurile pe gratis
Și scuip guma.
Nu-i nici un cunoscut să mă cinstească
Și în sfîrșit ninge.
Mă ridic bucuros și sătul.
A mai trecut un an.
Pe textul:
„Singura amintire care aduce iarna" de Teodor Dume
0 suflu
ContextPoem curat ca inspirație care trebuie însă plivit ca realizare de câteva exagerațiuni, presar lucrurile cum le doresc spre înțelegere și corectare:\"moise din biblie / am nevoie de minuni strălucitoare/ până și boschetarul care mi-a cerut o țigară/ o ține în cutia de carton presat în care locuiește(eviți repetarea cuvântului doarme)/cine a pus sicriele astea goale pe trotuar/\" Îmi place finalul, de excepție.
Pe textul:
„ce caută lunetistu\' ăsta la mine pe balcon?!" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextMi se pare extrem de pictural poemul- cu vopseluri din pietrele arse în retorte fanariote. Mai apoi cu o poietică
a unui suprarealism indecis teritorial și cu versuri disparate de o frumusețe mai mult ludică. Eu, personal rămân cu regretul de a nu fi văzut o concentrare \"lungă și tristă\", o închegare semantică a textului. Repetarea aceluiași text are un rost care îmi scapă pe moment. Există într-adevăr originalitate, flashuri de reală calitate, totuși o pregnanță insuficientă.
a unui suprarealism indecis teritorial și cu versuri disparate de o frumusețe mai mult ludică. Eu, personal rămân cu regretul de a nu fi văzut o concentrare \"lungă și tristă\", o închegare semantică a textului. Repetarea aceluiași text are un rost care îmi scapă pe moment. Există într-adevăr originalitate, flashuri de reală calitate, totuși o pregnanță insuficientă.
Pe textul:
„iar s-a" de felix nicolau
0 suflu
ContextMulțumesc pentru citire și notarea unor impresii.
Pe textul:
„Dai... n-ai!" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextPăi nu? Sigur că da. Mulțumesc de citire.
Pe textul:
„Poem birocratic" de Vasile Mihalache
0 suflu
Context