e ordin să scrii

\"sa scrii tremurat aplecat
inclestat de manerele cuvintelor\"
De fapt intregul poem are nerv si mesaj, dar aceasta exprimare apartine de inedit.
Cu simpatie,
Jo

ramas in urma si lumea a plecat mai departe... sunt sigur ca nimeni nu stie unde te-a uitat... dincolo de zid, dincolo de nisipuri, dincolo de orice asteptare si orice chemare...

\"să decojești fructul uitării
încercat de vierme și apoi părăsit
să te îngropi în hârtii
să dovedești că absolutul ninge evaziv
neîngăduitor cu tine însuți
precum laolaltă sunt focul și apa \"

Deosebit mi se pare incipitul textului, exprimând acea libertate a versului de a ieși la lumină, în mod imperativ, totuși, ca un dat implacabil, în ciuda unei eventuale nereceptări a mesajului. pentru că poezia se scrie pentru un sfârșit, cu sfârșire de sine. Deși am observat în timp că mesajul textelor tale e de multe ori mai important decât forma pe care o îmbracă acesta, aici m-au impresionat mai mult emoțiile concentrate într-o scriitură oarecum detașată, austeră, dar cu atât mai profundă.

Ar trebui corectată o greșeală: \"chineji\"

Să mai spun că textul se constituie și într-o profesiune de credință, într-o asumare a dimensiunii tragice a creatorului, care tânjește spre acea comuniune a sinelui cu lumea, relevând și virtuțile formative ale actului artistic. Un text care merită o recunoaștere din partea noastră. Spun aceasta disociindu-mă de tot schimbul de idei pe care l-am avut cu autorul. Eu nu mai pot acorda aici o steluță. Ar fi prea mult.

ultimele 3 versuri sunt pe complet lângă - poate chiar ar trebui eliminate - în special faza cu \"absolutul ninge evaziv\" e mult prea construită & nu are forța pe care ți-ai dori să o aibă, ci efectul e fix pe dos.

în rest poemul curge frumos, însă fără a avea vreun punct de inflexiune. e egal & coerent.

Ioana Geier,Ioan-Mircea Popovici, George Pașa, Mihai Constantin
Vă mulțumesc mult pentru citiri și comentarii.