Poezie
O bicicletă verde
1 min lectură·
Mediu
Iubito, și astăzi revăd întâlnirile noastre-
Foi de album ale vieții cu bune și rele.
Odată am adormit în palma ta mai mult de un ceas;
Ca ploaia pe geam îmi șiroiau pe obraz dezmierdările.
Despleteai o cale ferată pe degete
Și eu mă scufundam ca o traversă în somn.
Megafoanele gării perforau călătorii cu voci trepidante.
Trenul despărțirii plecase dar nu m-ai trezit.
Stors de îmbrățișări am uitat cine ești, cine sunt,
Și visam că aud un cântec de leagăn imprimat pe discul solar.
Asemenea unui om de nisip necheltuit de soartă
Alergând spre o fata morgana,
Înnodat în cearceafuri ca bănuțul văduvei în colțul batistei,
Mă îndepărtez de ziua aceea scrisă în piept cu purpurie blândețe:
Ca un canton părăsit cu macii înflorind pe ziduri
Spre care mă poartă pe o bicicletă verde în șa
Amintirea, brav cantonier.
002532
0