Poezie

Cu mănușa în apă

1 min lectură·7 noiembrie 2007

Mediu

Este o zi pentru care plătesc mai mult.

Pentru că nimeni nu cumpără

O zi dereticată cu aspiratorul în spatele nopții.

Șterg praful de ieri, limitez dezastrele ferestrei deschise.

Inima șade la fix pe servantă, nu suflă viforul,

Razele stelei polare sunt scurte.

Ridic din chiuvetă un măr și îl curăț de scoici.

Bat în aval cu mănușa în apă,

Se scutură peștii de solzi și sar în tigaie, pe rând.

Numai secundele pot fi dresate așa,

Să nu spargă clepsidra,

Să se cearnă pietros între petalele florii.

Umblu cu șaua în spate,

Cu herghelia de cai după mine și nu mă recunosc.

Răsfoiesc continentele:

Găsesc între file algele furiei și plusez.

Privesc trăsăturile feței ca după cutremur.

În jurul portretului, cămașă de forță, se strânge pielea zidului.

Așteptarea cojește oamenii ca pe niște grenade.

Între ecranul radios și brațul telefonului,

Ca într-un acvariu plutesc fericit.

001.658

Vasile Mihalache. “Cu mănușa în apă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1752514/cu-manusa-in-apa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.