Poezie

Ape și gânduri

1 min lectură·15 octombrie 2007

Mediu

Când am sosit în lumea aceasta,

Dumnezeu mi-a așezat pe umeri o haină

Cu buzunarele mari pentru dezamăgiri și durere;

Și am început să le umplu,

Să umblu.

Am ajuns înaintea numelui,

În preajma unui pod

Întocmit cu treceri în cruce,

Unde m-au alungat oasele-

Răsucindu-se ca într-un catarg.

Aici să coboare îngerul de pe umăr-

Cu o flamură verde

Ca limba câinelui otrăvit,

Să dezlipească undele reci,

Să împăturească sentimente veline,

Dovezi ale eului dizolvat.

\"Ape și gânduri seca-vor pe rând\", să murmure.

Și acum, străinul ca o perie tocită

Mă cheamă în casa înaripată

Cu dangătul ferestrei,

Să mă număr printre pietrele sale.

Îl văd cum citește frunzele arțarului mărturisitor

Cum ridică un deget în aer cu unghia îngălbenită

Și tace.

Iar eu îmi amintesc

Că am ceva important de făcut.

Și nu depinde de mine.

001.689

Vasile Mihalache. “Ape și gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1748562/ape-si-ganduri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.