Poezie
Hotel de cinci stele
în șanț
1 min lectură·
Mediu
E târziu la amiază?
Sau devreme la prânz?
Soarele ciugulește cu o rază
Boabele de muștar, ca un mânz.
Numai puiul de vrabie
Înghite șarpele boa,
Poetul alege o sabie
Și reușește abia din a noua
Încercare,
Cu o ceașcă de ceai de anghinare,
Fiind foarte răcit la stomac.
Din pricina asta e și sărac-
Nu are un sfanț.
Trăiește pe spatele pietrei în șanț,
Într-un hotel de cinci stele;
Restul s-au ascuns după perdele
De trestii și stufăriș.
La intrarea vitrată stă lipit un afiș
Pentru care și orbii
Își schimbă ochii tociți din vârful bastonului,
Darămite, vedetele- rechinii și corbii:
\"E vremea musonului,
Feriți-vă de inundație
Și de lumina farurilor de tractor!\"
Zebra se dezice de semafor
Și de polițistul fosforescent de la circulație.
Fata neagră și goală răstoarnă un ulcior
De apă, cu grație
Și intermitent,
În bazinul de ciment.
Pe bordura de bazalt,
Majestuos și înalt,
Poetul
Pescuiește cu epitetul.
022454
0
intreaga (ta) atmosfera se re-scrie (printr-un stil aparte) precum o \"fata neagră și goală\" ce \"răstoarnă un ulcior / De apă, cu grație / Și intermitent\".
felicitari.
cu stima, Cornel Stefan Ghica