Jurnal
Refuz
1 min lectură·
Mediu
Serile, mai încercuiam câteva stele cu carioca, puneam carne pe ele, apoi le rugam să coboare.
-Nu știi ce vrei; mi-au răspuns. Cum să te încumeți la drum cu asemenea roți pătrate! Acestei zile și firele de păr din cap i le-am numărat. Suntem asemenea unui bec roșu, aprins, care luminează ungherele pântecului sătul de recunoștință. Dar oasele tale sunt moi și nu rezistă în ham. Mușcă zăbala, mânzule! Ronțăie liniștit orzul cuvintelor!
043.343
0
Interesantă introspecție-evaluare a rostului poetic prin (ne)trecerea timpului.
O mică inconsistență observ parcă, cea a mușcării zăbalei și a mestecării orzului, de obicei acestea excluzându-se una pe alta, cel puțin după puținele mele cunoștințe ecvestre.
Cu drag.