În ziua a șasea
L-a ucis pe Dumnezeu.
În ziua a șaptea a stins lumina,
A urcat în luntre și a adormit
Dar luntrea nu avea unde să-l mai ducă.
Ce părere ar putea să-și facă cititorul
pe
ce ti-aș mai spune, să mă asculți!
dar tu treci prin mine
cu gîndul și cu fapta,
de parcă n-aș fi.
și urlu, să mă auzi
dar la urmă, urletul
devine un scheunat jalnic.
îmi iau avînt, mă zbat
Îți face cu ochiul
Deasupra Tartarului firul de ață.
Ai stat prea mult în miezul de nucă,
Aripile înboțite nu se mai deschid.
Toți riscă dar pentru a cîștiga ceva,
Tu riști pur și
În sertarul vechi un album prăfuit cu vechi fotografii de familie.
L-am deschis, amintiri din copilărie, cu rude si prieteni uitați sau trecuți deja dincolo.
O fotografie cu niște rude și un urs
Astăzi a murit Idiotul.
Ieri am fost să-l vizitez,la spital.
Era disperat că nu poate să moară,
pînă nu termină fiicăsa facultatea
si nevastăsa își găsește o slujbă.
Era foarte iubit de
Trăiesc în taină
viață ascunsă sub haină.
Trăiesc în șoaptă
viață destul de necoaptă,
aproape crudă,
strînsă pe rouă și udă,
viață măruntă
ca o broboadă de nuntă.
Nu știu cum poate
-căci
pășește țanțoș clasa muncitoare
coloane de ființe costelive
sunt așteptați de mii de abatoare
să facem miliarde de colive
șuvoaiele de roșii semafoare
curg peste sentimente colective
iar
Astăzi m-am plimbat cu gândul
Prin munții Helvetici.
Un fel de Don Qixote virtual
încercînd să evaluez
o posibilă victorie
împotriva zilei de maine.
Poate elvetienii,
ascunși în cazematele
Cu înghesuiala nu m-am înteles niciodată
Dar pustiul este totuși prea mult.
Să facem loc pentru cei care vor veni.
Să păstrăm ceva și pentru ei.
Dacă am putea pleca în altă parte...
Departe...
Noaptea cea mai lungă
Dar pentru unii un an în plus
Este doar o povară în plus.
Copiii aleargă pe scări
Spre camera bunicii.
Artificiile mai înalte
Se pierd în ceață.
Lăsînd doar dîre de
Dacă mâine o să pleci
Pe unde ai vrea să mai treci?
Ce locuri acum ai vrea să mai vezi,
Din amintiri, pe care nu vrei să le pierzi?
Daca mâine te duci, pe care cărări
Încodată să mergi, ai
A trecut cineva prin locurile acestea
În urma lui a rămas o dîră de sânge
Sfîșietoare gemete se auzeau
În urma trecerii lui.
Era îngrozitor de privit și auzit.
A mai trecut cineva pe
Toamnă pămîntie cu ochi de frunze moarte,
Cu păr de pădure răvășit de vînt,
La ora tîrzie când te însemn în carte
Mi-ai pătruns în suflet mi te-ai scurs in gând.
Toamnă pămîntie neagră ca o
E cald și e bine aici în găoace
Afară e moarte,tristete și ger
Dar vechiul întreg în bucăți se desface
Părerea de rău se ridică spre cer.
Încet se destramă năframa de pace
Durerea va începe
Adevărul nu se frânge
El nu piere ci străpunge
E lumină
Este calea cea mai bună
E putere
Adevărul e o avere
Prețul Lui e cel mai mare
El ne doare
Pentru El -încă- se moare
Dar se
Pământul
îi alunecă de sub picioare.
Genuncii
se zdrobesc de pietrele ascuțite.
Umerii
brăzdați de tăieturile crengilor.
Se ridică în beznă.
Întinde mâinile.
Pașește incet.
Spini
Astîmpără foamea din mine
Cu fructele tale păgâne
Ascunde-mi mirarea de poți
Și du-mă departe de toți.
Acoperă-mi cerul cu tine
Departe de rău și de bine
Dar lasă puțină lumină
Speranței că
În depărtare,
Soarele răsare
Și apoi dispare
La răcoare.
Stupoare!
Cineva a stabilit,
Că face bine
Statul pe vine.
Dar nu se mai poate
Păstra această stare
De spirit,
Pe mai departe.
Deci
Pe stradă trecea o femeie cu doi copii de mână.
Copilul din dreapta se strîmba la celalalt și făcea tot felul de semne obscene. Copilul din stinga incerca să se abțină dar căteodată mai răspundea
Nu e demult, Luana
De când ți-ai trimis pruncii
Să adune oile risipite.
Dar Șarpele Lup, Luana
Le-a alungat departe,
Tare departe.
Și pruncii tăi, Luana
Au ajuns departe, tare
VM