Haiku mine în pod
Să-ți spun o poezie.
Dar ea căzu-tanka-p
Și nu vru să mai urce
Haiga-ta, eu nu mai aștept
Dar ea nimic.
Haibun, am ințeles,
Du-te și-ți fă o autopsie.
Am fost cândva un mugur,
Acum am ajuns trunchi.
Am stat cândva în picioare,
Acum stau în genunchi.
Și va veni și vremea
Când sta-voi, rădăcină,
Înfiptă în uitare,
În veșnica țărînă
Am fost
Pe o coală de hârtie
Combinații de cuvinte,
Încercând să prindă doruri
Și iubiri și clipe sfinte.
Ca o foaie de hîrtie
Ce se rupe cu o mână,
Așa trece timpul nostru,
Câte o zi, o
pentru iubire
sînge curgînd,
pentru iubire
suflet arzînd,
parcă un foc
în mine ascund.
hipertensiv,
hiperactiv,
sunt irascibil,
hipersensibil.
sunt doar un foc
si nu e joc.
nu sunt
Nu e demult, Luana
De când ți-ai trimis pruncii
Să adune oile risipite.
Dar Șarpele Lup, Luana
Le-a alungat departe,
Tare departe.
Și pruncii tăi, Luana
Au ajuns departe, tare
Pământul
îi alunecă de sub picioare.
Genuncii
se zdrobesc de pietrele ascuțite.
Umerii
brăzdați de tăieturile crengilor.
Se ridică în beznă.
Întinde mâinile.
Pașește incet.
Spini
ssst să nu audă, că le doare
ce mi-au dat nu are căutare
doar tristeți de dincolo de mare
furtuni de nisip și ierni polare
aplecat sub piatra ce mă doare
nu mai cer nimic în completare
mă
Iubita mea de aici sau de departe,
Iubita mea de acum sau de oricînd
Te aștept aici pe o pagină de carte.
Iubirea mea o poți găsi în gînd.
Te-oi mîngîia cu sute de cuvinte
Iubirea mea
Dacă mâine o să pleci
Pe unde ai vrea să mai treci?
Ce locuri acum ai vrea să mai vezi,
Din amintiri, pe care nu vrei să le pierzi?
Daca mâine te duci, pe care cărări
Încodată să mergi, ai
Era să-ți spun
secretul pe care îl port cu mine
de la naștere.
Dar nu ești tu persoana
cu care sa pot împărți
asa ceva.
Ce catastrofă...
Așteaptă
să mi se întîmple
urmatoarea schimbare
la
Aripi curate și albe în zbor,
Verde, roșu și negru în lume.
Albastrul curge în lacrimi de dor,
Frumoase păsări mor fără nume.
Negre sînt visele care ne cer
Roșu tribut în ziua de mâine.
Albe
Repet aceleași cuvinte.
pentru că îmi place
sunetul lor.
Îmi place să spun
bună dimineața
de o sută de ori,
numai să am cui.
Îmi place să spun
sunt fericit
și să fie adevărat,
pentru că nu
Îți face cu ochiul
Deasupra Tartarului firul de ață.
Ai stat prea mult în miezul de nucă,
Aripile înboțite nu se mai deschid.
Toți riscă dar pentru a cîștiga ceva,
Tu riști pur și
Sînt lucruri pe care tu mi le-ai arătat
Învățături pe care doar de la tine le-am aflat
Și sentimente pe care numai tu le-ai născut în mine
Iar de mi-e bine, acel bine a venit din tine
Și nu știu
Cu înghesuiala nu m-am înteles niciodată
Dar pustiul este totuși prea mult.
Să facem loc pentru cei care vor veni.
Să păstrăm ceva și pentru ei.
Dacă am putea pleca în altă parte...
Departe...
Astîmpără foamea din mine
Cu fructele tale păgâne
Ascunde-mi mirarea de poți
Și du-mă departe de toți.
Acoperă-mi cerul cu tine
Departe de rău și de bine
Dar lasă puțină lumină
Speranței că
Trăiesc în taină
viață ascunsă sub haină.
Trăiesc în șoaptă
viață destul de necoaptă,
aproape crudă,
strînsă pe rouă și udă,
viață măruntă
ca o broboadă de nuntă.
Nu știu cum poate
-căci
Nu voia de la nimeni nimic.
I se făcuse dor.
Venise doar să-i vadă,
poate... pentru ultima oară.
De ani și ani, cutreiera prin lume,
fără să-și facă un rost,
fără să-și poată ține,
un suflet
Iubire de care mă tem
Și după care alerg neobosit,
Iubire după care mă topesc,
Iubire de început și sfîrșit.
Rațiunea mea de a fi... sau a nu fi.
Rană dureroasă pe care mi-o doresc.
Simțământ
Sunt scâncetul nopții,
Sunt duhul hoinar,
Pătrund și în tine dispar.
Frumosule prinț din Navar
Cu chipul tău alb ca de var,
Sunt ochii de jar.
Sunt duhul din tine
Și nu ai habar.
Trăiești
A intrat oarecum jenat
și trist.
Da... te voi învăța
să zîmbești!
Fiecare zîmbet
are un anume înțeles,
se potrivește unei anumite situații.
Trebuie să folosești corect acest
Din nou în mine cântă o vioară,
Ea cântă trist și pentru a câta oară.
În mine vioara cântă ca în vis
Și în suflet mi se zbate marea.
Lovește cu putere în țărmul trist
Pe care trece agale doar
VM