Poezie
Dincolo de ușă
1 min lectură·
Mediu
Pământul
îi alunecă de sub picioare.
Genuncii
se zdrobesc de pietrele ascuțite.
Umerii
brăzdați de tăieturile crengilor.
Se ridică în beznă.
Întinde mâinile.
Pașește incet.
Spini ascuțiți îi brăzdează fruntea.
Se apleacă și merge mai departe.
Piciorul stîng
E prins în iarba încâlcită.
În cădere un ciot ascuțit
pătrunde adînc sub coasta stângă.
Se prăvălește în iarba însîngerată.
Cu ultimele puteri
se ridică.
În față simte ceva
Ce pare a fi un gard.
Îl urmează pe pipăite.
Palmele
Îi sunt străpunse de cuie.
Cu palmele simte pietrele unui zid
Conturul unei uși.
Care se deschide
Și este învăluit de lumină.
Dar ochii nu îl ajută.
Mai e un pas.
001.601
0