Amintirea unui vis
soarele roșu, ca vinul cel mai bun se așterne peste lacrima văzduhului, norii se cern în adierea vântului, iar florile plâng, în așteparea unui zâmbet. pădurea e arsă și
VBVasile Bledea - BudestiIluzia morții
Căutător la porți de infern, trag după mine clopotele rupte și sfărâmate ale neființei, alerg către iluzie cu aripi arse de vânt, îmi caut speriat ultima secundă de neliniște care șterge
VBVasile Bledea - BudestiCuvinte
În privirea unui absolut În cuvinte șterse de lumină Ochii mei, tăcere s-au făcut Și au murit, uitați, de a sorții vină În tot ce nu era, s-au regăsit cuvinte Ce scaldă nevăzute, dureri
VBVasile Bledea - BudestiOchii tăi
Mă pierd în necuprinsul ochiilor tăi Sirenă, care plângi în marea mea albastră Și mă alergi mereu, în necuprinse zări Ca apoi să-mi fi ploaie, și lacrimi, în viață Mai stau o zi, sau poate o
VBVasile Bledea - BudestiCe ai vrea tu...
ce ai vrea tu acum ce ai vrea să mai fiu un soare ce arde în deșertul pustiu sau luna ce plînge, pe cer cenușiu sau îngerul morții ce trece în grabă prin vieți risipite, prin fulgi de
VBVasile Bledea - BudestiIubire pierdută
Eu mărturisesc că, poate Te-am iubit și te iubesc Și chiar de sufletul mi-e noapte La lumina fericirii tale încă mai râvnesc Și stupid se închide soarta Peste valul mării, ce se sparge în
VBVasile Bledea - BudestiTe iubesc
" te iubesc " aceste cuvinte spuse cu ploaia și zile însorite spuse cu dorul, cu lacrimi, cu vise spuse cu cerul, cu stele aprinse " te iubesc " cuvinte străine spuse de tine, iubito,
VBVasile Bledea - BudestiTu ești preafrumoasă toamnă
ești mîngîierea zilelor senine ești calea timpului ce vine ești cupinsul, necuprinsul soarele și paradisul scumpă doamnă tu ești preafrumoasă toamnă amăgiri și lacrimi ești singura care
VBVasile Bledea - BudestiIubito, ce frumoasă ești..
Iubito, ce frumoasă ești Precum izvorul cel de munte Precum floarea de cireș Care-mi cade peste frunte Și sărutul tău, tăcere Ce mă poartă peste veacuri Să caut dor și mângâiere Printre vise
VBVasile Bledea - BudestiÎntuneric
Ce întuneric, e Doamne, la Tine în lumină Nimic nu se vede, și totu-i pierdut Doar îngerii slavei, spre Tine se închină Să-i lași să se ascundă, de lacrimi, în vânt Ce întuneric e Doamne, și
VBVasile Bledea - BudestiSuntem
Suntem minunea de a trăii, Amintiri cuprinse în vise , Suntem lacrima de o zi Ce se scalda în clipe stinse ; Suntem munți, suntem izvoare Natură moartă într-un tablou Suntem ploi, scăldate-n
VBVasile Bledea - BudestiPovestea celor doi
E povestea celor care Neștiind, se pierd și uită Că nimic mai mult nu doare Decât iubirea cea perdută Și nimic nu e mai trist Decât mireasa ta să moară Iar tu,uitat și părăsit Să-i porți
VBVasile Bledea - BudestiSingurătate
singur, mi-am creat singurătatea și tot singur mi-o împart, cu mine, însumi singur, privesc spre cer și mă pierd, alergănd ca un fulger prin timpul care-mi sapă mormântul fericirii în
VBVasile Bledea - BudestiAm albit
am albit ; și ochii mei îmi sunt străini mâinile mele m-au lovit și acum mă doare tăcerea pașiilor mei ce s-au rătăcit pe străziile pierdute ale sorții ; nu mai aud nimic, dar încă mai
VBVasile Bledea - BudestiMelancolie....de toamnă
Alergam pierdut, odinioară Pe cărările munțiilor, pierdute de timp De cu zori și până în seară Eram un zimbru, neînblânzit Și îmi pierdeam ochii, prin crengi Prin frunze înecate, în rouă și
VBVasile Bledea - BudestiOmul
Între atâtea mii de vieți ; între atâtea mii de vise călătoare ; omul aleargă nestingherit, să cuprindă, cu brațul ochiului stâng tăcerea aprinsă în lacrimile cerului ; să stingă lumina
VBVasile Bledea - BudestiIubire....suflet pustiu
Azi, scriu cuvinte pe care..... numai tu, poți să le înțelegi numai tu, poți să simți căldura și rostul lor Tu, înger decăzut din infern ; frunză ocolită de gerurile iernii ; liră fermecată
VBVasile Bledea - BudestiAmăgire
Azi, scriu cuvinte pe care..... numai tu, poți să le înțelegi numai tu, poți să simți căldura şi rostul lor Tu, înger decăzut din infern ; frunză ocolită de
VBVasile Bledea - BudestiDe la tine...
De la tine, nu mai aștept nimic Nici măcar un zâmbet, nici măcar durere Căci cu lacrimi arse, de năvalnic vânt M-ai făcut uitat, și zilele îmi sunt grele De la tine, am pierdut, și
VBVasile Bledea - BudestiAm fost viu....cândva
Am tăcut, și tăcerea mi-a fost moarte În oglinzi purtate, de ape involburate Și cuvântul meu, s-a preschimbat în fapte Înlănțuit am fost, și șters, precum o carte Am iubit, și
VBVasile Bledea - BudestiSoarta
Am stăpînit odată cerul cu un zâmbet Cu o lacrimă, am cuprins nesfîrșita mare Iar stăncile, în taină, le-am preschimbat în cântec Și stăpân am fost, în necuprinsa zare Iar tot ce
VBVasile Bledea - BudestiIarna
Iarăși e frig, și e iarnă, iubito Și ninge afară, cu fulgi de argint În aripi de îngeri se așterne cuprinsul Iar raiul coboară, din nou, pe pământ Se înbracă pământul în alb și
VBVasile Bledea - BudestiIubito, ce esti tu
A disparut de o vreme încoace tristețea din ochii mei sufletul mi s-a umplut de lumină căci singuatatea mea, s-a risipit de cînd, ai apărut tu și ai schimbat totul privirea, zîmbetul,
VBVasile Bledea - BudestiFlorile
Florile , sunt lumea largă Pentru cei ce vor, să vadă Frumuseți prea trecătoare Prin timpul care arde în soare Garofiță O dulceață O prințesă preafrumoasă Cu ochi albi ,ca de
VBVasile Bledea - Budesti