Poezie
Povestea celor doi
3 min lectură·
Mediu
E povestea celor care
Neștiind, se pierd și uită
Că nimic mai mult nu doare
Decât iubirea cea perdută
Și nimic nu e mai trist
Decât mireasa ta să moară
Iar tu,uitat și părăsit
Să-i porți iubirea ca povară
Iar povestea aceasta tristă
Cu doi copii, ce se iubeau, începe
Și cu vise multe , neîmplinite
Când pe ei moartea îi desparte
Fata, în chin și durere cumplită
Cu vorbele stinse, și lacrimi vărsate
În ultima clipă, de moarte atinsă
Astfel, iubitului ei îi vorbește
- Nu plânge dragul meu
Te rog, nu mai plânge
Căci mă faci să plâng și eu
Când văd cum viața mea se stinge
Poate ne-am iubit prea mult
Și am fost atât de fericiți
Așa că poate soarta nu a vrut
Împreună să trăim, și să fim nedespărțiți
Te-am iubit atât de mult
Și îmi pare rău că mor
Căci te las singur pe pământ
Să porți mereu în suflet , al meu dor
Te iubesc, dragul meu,și acum
Când zac aici, pe al morții pat
Și tot ce am visat se preface în scrum
Când azi te văd, plângând, trist, și îngândurat
Nu mai plânge, iubite,terog
Măcar azi nu fi atât de trist
Aș vrea să trăiesc, dar nu mai pot
Soarta ce mi-e scrisă, să o schimb
Cât prin viață am trecut
Am fost atât de fericiți
Dar soarta, în față ni s-a pus
Și pe noi doi ne-a despărțit
- Ști că nu pot iubita mea
Nu pot azi, să nu plâng
Mi-aș da viața, de-aș putea
O veșnicie, în brațe să te strâng
Te iubesc atât de mult
Și te voi iubi mereu
O veșnicie, voi păstra în gând
Tot ce pentru mine, înseamnă
Azi, numele tău
De ce soarta a fost atât de nemiloasă ?
Pentru dragostea ce ne-a purtat în fericire
De ce mă părăsești iubire ?
De ce nu vi acasă ?
Dacă e Iisus în cer
De ce e așa de crud ?
Încât mă lasă să te pierd
Și apoi să rămân singur
pe acest pământ
Nu înțeleg acum, de ce mă părăsești ?
Ști cât te iubesc, și tu mă iubești
Aș vrea acum să mor și eu
Căci în lumea asta nu pot exista
Fără, dulcele, sărutul tău
Fără chipul și privirea ta
Aș vrea să mor și eu lângă tine
Pe acest ultim drum
Ca în viața ce vine
Împreună, să ne regăsim
- Te rog, nu face aceasta iubite
Nu-ți distruge anii
Ce ți-au fost scriși în viață
Căci destinul tău merge înainte
Tu poți încă, să mai visezi
Încă mai ai speranță
Ce speranță mai poate fi aceasta
Ști că fără tine, n-are nici un sens, viața
Fără prezența ta, și soarele dispare
Iar inima mea, în chinuri grele moare
Câte planuri, ne-am făcut
Și câte vise aveam împreună
Căci focul fericirii, mereu ne-a cuprins
Și ne-a scăpat de ploi, ger, și furtună
Iar viața ne era un joc
Și eram atât de fericiți
Dar nu a fost să avem noroc
Să fim mereu, nedespărțiți
- Poate așa ne este scris
Ca pe acest pământ
Să mor cu sufletul rănit
Iar tu să vi să plângi mereu
Pe al meu mormânt
Iar povestea aceasta se încheie
cu un gând
Ca voi toți să știți să prețuiți
Tot ce înseamnă cuvântul iubire
pe acest pământ
Mereu vor fi oameni
Ce vor pierde iubiri
Și cu lacrimi și vise
Vor șterge amintiri
00991
0