Poezie
Întuneric
1 min lectură·
Mediu
Ce întuneric, e Doamne, la Tine în lumină
Nimic nu se vede, și totu-i pierdut
Doar îngerii slavei, spre Tine se închină
Să-i lași să se ascundă, de lacrimi, în vânt
Ce întuneric e Doamne, și cât e de trist
Să vezi cum se așterne lumina, în uitare
Să alergi pe o cale ce-i fără sfărșit
Și singur să simți, tăcerea, cum doare
E întuneric afară, și noaptea se lasă
Și toți ar mai vrea lumină din soare
Doamne, o clipă măcar, mai lasă-ne în viață
Să alergăm printre vise și vieți trecătoare
Ce întuneric e Doamne și liniștea-i moartă
Doar vântul mai șterge vreo urmă de pași
Iar noaptea ne aprinde, un gând ce ne poartă
Către zeii cei antici, pierduți și uitați
00885
0