Poezie
Iarna
1 min lectură·
Mediu
Iarăși e frig, și e iarnă, iubito
Și ninge afară, cu fulgi de argint
În aripi de îngeri se așterne cuprinsul
Iar raiul coboară, din nou, pe pământ
Se înbracă pământul în alb și lumină
Și bucurie mare se așterne, în toate
Căci îngerii nopții se coboară în ruină
Să zidească cetatea, ce ne scapă de moarte
Fulgii cei albi, aleargă prin cer
Să șteargă din suflet, păcate și fapte
Să închidă minciuna, cu ziduri de fier
Și apoi să ne piardă, uitați printre șoapte
A venit iarna, cu zăpezi și urgie
Cu fulgi, și troiene, și copii ce aleargă
Din casă în casă, grăbiți a ne spune
Că Iisus se va naște, în ieslea săracă
Cu brazi înpodobiți și colindele sfinte
Cu fulgi de zăpadă și ochii în lacrimi
Ne strângem la masă, toți prieteni și rude
Să uităm, pentru o clipă, de griji și necazuri
001008
0