Luna din palmele nopții
strălucește amară
peste lacrimile tale...
Mă dezleg de rutină
și urlu în cușca
desenată de viață,
urlu,sar,zgârii
și-mi desprind carnea
de trupul greu,
și te
La umbra unei stele
sorb sângele nopții
din topica unui creier,
negru de spaimă și bocet,
sătul de minele tău,
absorbit de frunze rupte,
adorm în groapa udă
de lacrimi și ploaie,
noroiul
Nesemnificativ
e timpul,
pe care-l inghiti
ca o cerneala
scrisa numai
pentru nejustificare,
pierdut,
raspandit in nimic
si moale de tristete.
Asculta, plang, asculta,
se destrama, se rup ,
Sunt singur,
spunea copacul rupt de rădăcini,
aștept sa-mi încep noua viață,
știa ca va deveni mobila mea,
asta mi-a povestit-o chiar el,
devenit mobilă,
într-o seară
în care nu puteam
Umbra
Nicole Vasilcovschi
Nu știu ce să fac cu umbra
care tremură pustie,
s-au plecat copacii nopții
lângă cimitirul clipei
deschizând o poartă albă
pentru mine și-ntuneric.
Umbra
Stau si privesc lacrimile ploii,
te asez in muntii stropiti de dragoste,
mi-e dor de pasii nostri,
si sa-ti descopar sensul,
si sa te arunc
peste lumina pietrelor,
sa te ascult cu inima
si sa
Deschid ușa și încerc să nu fac gălăgie, camera e plină ca de obicei. Afară plouă, e o iarnă ploioasă, doar vântul rece mai tulbură liniștea care se așează grăbită peste privirile noastre. În cameră