Michael
Michael Mă gândesc la tine cu forța mișcărilor tale, te visez cu bucuria privirii tale, iar acum te caut în lacrimi și-ți aștept cântecele în vise.
VNVasilcovschi NicoleNoroiul din lacrimi
Lasă-mă zi să devin aripă și să cresc în noapte, lângă stâncile Mării Nordului, acolo unde luna știe să le zâmbească valurilor. Lasă-mă ploaie să devin lacrimă și să acopăr timpul, la
VNVasilcovschi NicoleIeșit din sens
Am dat noroc cu moartea, dar nu am lăsat-o să-mi atingă sufletul, apoi am inghițit Dunărea cu forța din sângele Lunii Pline, pașii tăi rătăcesc pe trotuar fără să le pese că nu există nici o
VNVasilcovschi NicolePicaturi de sens
Am dat noroc cu moartea, dar nu am lăsat-o să-mi atingă sufletul, apoi am inghițit Dunărea cu forța din sângele Lunii Pline, pașii tăi rătăcesc pe trotuar fără să le pese că nu există nici o
VNVasilcovschi NicoleCercul speranței
Primăvara tăcerii din ploaia de valuri se coboară în picăturile de rouă desprinse din raze albastre. Spini desprinși din petalele de speranță îți alunecă în pumnii strânși de tunelul
VNVasilcovschi NicoleUnivers alb
Lumina sufletului tău tresare din răceala clipei, îți sărut inima și simt cum viața își ascultă ceasul, apoi închid sfera apusului în călătoria spre stele, și-adorm peste vise, și cobor în
VNVasilcovschi NicoleSesiunea ninsa
Zăpada se așterne pe sufletul meu, iar gândurile se desprind și mă colorează abstract, dansăm împreună pe cuvinte aprinse, iar focul pasiunii arde în sufletele rătăcite de sens. Ninge cu
VNVasilcovschi NicoleOglinda noastra
Sună ploaia la ușa biroului alb, și tu deschizi oglinda nopții, cu umbra iernii închizi sfere, iar eu sunt definiția ta, a treia stea din cele 333, a 21-a clipă din oglinda terestră, pictăm
VNVasilcovschi NicoleSaltul frigiderului
La tine-n stomac locuiește un frigider îndosit de bucate proaspete și gustoase, e tăcut frigiderul și te hrănește cu neputința de a refuza să înghiți hrana proaspătă și coaptă de soarele
VNVasilcovschi NicoleNeputință
Sunt singur, spunea copacul rupt de rădăcini, aștept sa-mi încep noua viață, știa ca va deveni mobila mea, asta mi-a povestit-o chiar el, devenit mobilă, într-o seară în care nu puteam
VNVasilcovschi NicoleArtefact
La umbra unei stele sorb sângele nopții din topica unui creier, negru de spaimă și bocet, sătul de minele tău, absorbit de frunze rupte, adorm în groapa udă de lacrimi și ploaie, noroiul
VNVasilcovschi NicoleImpreuna
Stau si privesc lacrimile ploii, te asez in muntii stropiti de dragoste, mi-e dor de pasii nostri, si sa-ti descopar sensul, si sa te arunc peste lumina pietrelor, sa te ascult cu inima si sa
VNVasilcovschi NicoleCarie în măseaua timpului
Dacă ar putea vorbi, nu le-ai înțelege doar din priviri, dacă le-ai putea vedea lacrimile, n-ar mai plânge să nu te facă să suferi, dacă te-ar vedea plângând, ar veni lângă tine fără să le
VNVasilcovschi NicoleDesprindere
Luna din palmele nopții strălucește amară peste lacrimile tale... Mă dezleg de rutină și urlu în cușca desenată de viață, urlu,sar,zgârii și-mi desprind carnea de trupul greu, și te
VNVasilcovschi NicoleApasare
Nesemnificativ e timpul, pe care-l inghiti ca o cerneala scrisa numai pentru nejustificare, pierdut, raspandit in nimic si moale de tristete. Asculta, plang, asculta, se destrama, se rup ,
VNVasilcovschi NicoleUmbra
Umbra Nicole Vasilcovschi Nu știu ce să fac cu umbra care tremură pustie, s-au plecat copacii nopții lângă cimitirul clipei deschizând o poartă albă pentru mine și-ntuneric. Umbra
VNVasilcovschi NicoleLiant calator
Liant călător Nicole Vasilcovschi Căzuse o unghie o dată cu secunda ruptă de mine, apoi privirea începea să-și rupă aspectele fine invocând ceața, pe care o sticlă era
VNVasilcovschi NicoleVerigă terestră
Verigă terestră Nicole Vasilcovschi Mă strecor prin sita palmelor nopții, mă sufoc cu stele și-mi acopăr pașii cu pături de
VNVasilcovschi Nicole