Poezie

Neputință

1 min lectură·5 decembrie 2006

Mediu

Sunt singur,

spunea copacul rupt de rădăcini,

aștept sa-mi încep noua viață,

știa ca va deveni mobila mea,

asta mi-a povestit-o chiar el,

devenit mobilă,

într-o seară

în care nu puteam visa,

au mai trecut

câteva clipe și a strigat

să-i ud rădăcina cu apă de izvor,

și unde găsesc izvor la ora asta,

am întrebat la modul cel

mai serios,

în sufletul tău,

mi-a răspuns

și a tăcut

pentru totdeauna.

002.641

Vasilcovschi Nicole. “Neputință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasilcovschi-nicole/poezie/218489/neputinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.