Poezie
Desprindere
1 min lectură·
Mediu
Luna din palmele nopții
strălucește amară
peste lacrimile tale...
Mă dezleg de rutină
și urlu în cușca
desenată de viață,
urlu,sar,zgârii
și-mi desprind carnea
de trupul greu,
și te privesc
de la distanță de trup,
și tu curgi,
șiroaie de lacrimi
pe obrazul meu,
și plouă, și e liniște,
și noapte,
și lună plină.
013418
0
dezosarea, descărnarea în fața lunii
plânsul te adună
cușca, mobilează interior cu sentimente \"lunare\"
mi-a plăcut mai vin VDG