Poezie
Impreuna
1 min lectură·
Mediu
Stau si privesc lacrimile ploii,
te asez in muntii stropiti de dragoste,
mi-e dor de pasii nostri,
si sa-ti descopar sensul,
si sa te arunc
peste lumina pietrelor,
sa te ascult cu inima
si sa alergam
prin vantul timpului,
si sa ne unim bratele
cu luna plina
din borcanul
spart de valuri,
si simt racoarea scoicilor,
si-mi lipseste
muzica stelelor
din ochii tai,
si-nchid privirea in sertarul timpului,
si sunt impeuna cu lumina lunii,
si ne-mbratisam strangand
nisipul plajei
care doarme
sub talpile noastre,
ale lunii si ale mele.
Da, luna are talpi
pe care numai tu
le-ai gasit candva
in parul meu,
ratacit in vantul
noptii care pleca
sa doarma peste vise,
am descoperit-o ieri,
si s-a trezit
impreuna cu dragostea
ciudatului apus.
002.754
0