Mi-a fugit timpul și spațiul,am ramas uitată la marginea cioburilor de noapte. Mă scufund în apa caldă a Dunării și număr stelele de pe cerul proaspăt spălat. În juru-mi plante jucăușe mă învață să
Ia-mă cu tine, viata!
hei, ia-mă și nu mă uita
acolo, aici, dincolo.
Frumusețea atrage,
dar distruge,
iar eu nu vreau,
nu vreau sa fiu magnet,
vreau să te întreb ce ai
plantat în cuvintele
Aici pomelo e grefa, iar camera nu e plină, doar două persoane își împart singurătatea în timpul care sfâșie lumina nopții. Soare și frigul unui vânt care aleargă peste umbra casei lui Picasso,
Inteligența nu are o definiție sau mai bine zis o singură definiție unanim acceptată. Ești inteligent în măsura în care înțelegi valorile științei contemporane, dar ești înțelept dacă reușești să-ți
Te-am visat alergând printre clipe. Erai fericit că puteai privi răsăritul și te-ai întristat când apusul ți-a stins privirea. M-am trezit și lacrimile mi-au inundat inima, nu mai pot să-ți spun că
Sună ploaia la ușa biroului alb,
și tu deschizi oglinda nopții,
cu umbra iernii închizi sfere,
iar eu sunt definiția ta,
a treia stea din cele 333,
a 21-a clipă din oglinda terestră,
pictăm
A început un alt an în șirul care se rupe cu fiecare zi trecută.
Ascult Zagrebul, care e inundat de mii de sunete de bucurie și privesc cerul acoperit cu artificii, e noapte și știu că acasă a fost
Aș vrea ca zborul corbilor
să-ți ia lacrimile spre depărtări,
iar porumbeii să-ți aducă frumusețea prieteniei.
Aș vrea să fiu și eu o parte
din zâmbetul tău,
așa că-mi cer iertare
Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa pentru că noi suntem copiii Lui. Ne-a oferit Împărăția Cerurilor cu tot ce era mai frumos în ea, dar cum fiecare copil greșește, Eva și Adam au căzut
Lasă-mă zi să devin aripă
și să cresc în noapte,
lângă stâncile Mării Nordului,
acolo unde luna știe
să le zâmbească valurilor.
Lasă-mă ploaie să devin lacrimă
și să acopăr timpul,
la
Fără să cred că pot schimba ceva,merg înainte pe un drum minat de griji,și e toamnă și eu am ajuns de câteva ore în țără și mă simt ca-n sălbăticie aici, la marginea Europei, la PERIFERIE: hoți, ură,
La tine-n stomac
locuiește un frigider
îndosit de bucate
proaspete și gustoase,
e tăcut frigiderul
și te hrănește
cu neputința
de a refuza
să înghiți hrana proaspătă
și coaptă
de soarele
Fara sa cred ca pot schimba ceva,merg inainte pe un drum minat de griji si e toamna si eu am ajuns de cateva ore in tara si ma simt ca-n salbaticie aici, la marginea Europei, la PERIFERIE: hoti, ura,
Primăvara tăcerii din ploaia de valuri
se coboară în picăturile de rouă
desprinse din raze albastre.
Spini desprinși din petalele
de speranță îți alunecă
în pumnii strânși
de tunelul
Cineva spunea că frumusețea
trebuie să moară,
iar florile plătesc cu frumusețea lor
fiecare secundă.
Sunt atât de frumoase când cresc,
dar și foarte triste,
când sunt rupte,
și mai
Era într-o seară când treceam visători pe lângă o baltă care avea forma unei inimi, și totuși,din unele puncte de vedere era doar o baltă, dar pentru cunoscători era o altfel de viață, ceva nou.
Mie
Zăpada se așterne pe sufletul meu,
iar gândurile se desprind
și mă colorează abstract,
dansăm împreună pe cuvinte aprinse,
iar focul pasiunii arde
în sufletele rătăcite de sens.
Ninge cu
Am dat noroc cu moartea,
dar nu am lăsat-o să-mi
atingă sufletul,
apoi am inghițit Dunărea
cu forța din sângele
Lunii Pline,
pașii tăi rătăcesc pe trotuar
fără să le pese că
nu există nici o
Liant călător
Nicole Vasilcovschi
Căzuse o unghie
o dată cu secunda
ruptă de mine,
apoi privirea
începea să-și rupă
aspectele fine
invocând ceața,
pe care o sticlă
era
Am dat noroc cu moartea,
dar nu am lăsat-o să-mi
atingă sufletul,
apoi am inghițit Dunărea
cu forța din sângele
Lunii Pline,
pașii tăi rătăcesc pe trotuar
fără să le pese că
nu există nici o
Dacă ar putea vorbi,
nu le-ai înțelege
doar din priviri,
dacă le-ai putea vedea lacrimile,
n-ar mai plânge
să nu te facă să suferi,
dacă te-ar vedea plângând,
ar veni lângă tine
fără să le
Tacere si apoi aspecte albastre din Marea Nordului in palmele noptii din privirea ta.Ma pierd in visul acesta norvegian si luna plina se pierde in mare, si noi alergam, si ne intindem bratele alaturi
Lumina sufletului tău
tresare din răceala clipei,
îți sărut inima
și simt cum viața
își ascultă ceasul,
apoi închid sfera apusului
în călătoria spre stele,
și-adorm peste vise,
și cobor în
VN