Vali Slavu

Ottilia, mă bucur să constat că îmi citești epigramele. Mulțumesc pentru felicitări!

Dane, așa este. Aveam o altă variantă pentru ultimul vers, mai bună. Nu știu dacă suficient de bună pentru a acumula cele 10 sutimi de care aveam nevoie. Versul „Tot poporu-ar vrea să intru iar” este o exagerare, „tot” înseamnă „tot”. Epigrama ar fi fost așa:

Zace, sub această piatră mare,
Medicul ce m-a extras, cu har,
Din primordialul loc în care
Mulți români ar vrea să intru iar.

Mă bucur că ai considerat epigrama mea ca fiind cea mai bună și îți mulțumesc pentru felicitări!

Spuneai:

\"Se poate sacrifica accentul, in favoarea ritmului?\"

De accent depinde ritmul...

Elev Gârda, treci în banca ta! Așa explicasem și eu. Dar noi, ăștia mici ne facem mai greu înțeleși.

Dana, nu vreau să par răutăcioasă, dar tu chiar nu sesizezi că nu cade bine accentul pe \"dânșii\"?

Și mai e ceva. Un sfat pe care eu, eleva, l-am primit de la o doamnă profesoară, doctor în epigramă. Cuvântul \"nu\" trebuie să fie întotdeauna accentuat. Deci nici versul \"Că pe femei nu le înghit,\" nu e tocmai în regulă.

Cu aceleași intenții bune,
Vali

Atunci să-și spună profesorii părerea. Eu sunt încă ucenică...

Draga mea, așa cum ți-a spus și Nelu Gârda, ritmul versului al doilea NU e bun!

„Dânșii afirmă, ipocrit;”

dân-șii (accentul trebuie să cadă pe prima silabă)

Inversiunea ar rezolva problema.

\"Că pe femei nu le înghit,
Dânșii afirmă, ipocrit;\"

Eu aș inversa și cele două cuvinte, așa cum ai fost deja sfătuită, dar și primele două versuri. Nu ar curge mai firesc așa:

Afirmă dânșii, ipocrit,
Că pe femei nu le înghit.

?

Și eu care credeam că nu ai văzut poezioara mea…
Despre literatura pentru copii și importanța ei s-ar putea spune multe. Ai punctat bine, așa că eu mă voi rezuma la a-ți mulțumi pentru trecere și pentru cuvintele de apreciere.
Bucuroasă de vizită,
Vali

Sorin și Alexandru,

Despre copii și părinți, despre cauzele pentru care aceștia au condiții de viață precare sunt multe de spus. Cred că voi scrie cândva despre acest subiect. Și atunci veți fi invitații mei la discuții.
Până atunci, Alexandru, poate te gândești să o ierți totuși pe doamna „Acarul Păun”. Dacă tot vrei să faci o treabă bună, începe și tu de mai sus, cu cei care scriu manuale (de exemplu), fără să aibă vreo tangență cu literatura sau cu experiența didactică.

Citit-am epigramele încă de când le-ai postat. Nu am venit cu o replică, încă mai aștept. Dacă în câteva zile nu revendică nimeni epigrama a patra, înseamnă că mie mi-ai adresat-o. :)

„Filmul în care, la tribună,
Un candidat s-a bucurat,
După o analiză bună
S-a stabilit că e trucat”
(Florin Rotaru)

Privesc contrariată
Această epigramă
Și bine bag de seamă
Că e și ea trucată.

„las pe Vali Slavu, sau pe altcineva să comenteze prozodia”
(Rodean Ștefan-Cornel)

Mi-a trecut prin cap, dar crede-mă că nu pot. Nu știu de unde să încep și unde să termin. În plus, nu cred că am suficientă cerneală roșie în stilou…

:)

Reușită epigrama, dar aș avea ceva de cârcotit, așa ca între ardeleni. Am prieteni unguri, colegi unguri, școala noastră având și secție maghiară, dar nu am auzit vreunul să folosească numeralul „doi” pentru substantive feminine, dimpotrivă, folosesc forma de feminin a numeralului pentru substantive la masculin (două copii, două câini, două pești).

În altă ordine de idei, voiam să vin cu un răspuns la replica lui Nelu Gârda, dar mai aștept să văd dacă nu-l bagă la offtopic.
:))

Partea matematică văd că ați rezolvat-o, vezi cum faci acum cu versul \"Pe ceilalți... doi care muncesc.\"! Nu-mi place cum trebuie să citesc \"ca-re\".
:)

Nostalgică trecerea ta pe aici...
Unii copii își doresc atât de puțin și nici măcar puținul acela nu li se poate oferi.

Mulțumesc de vizită!

Rareș, mulțumiri pentru trecere și cuvintele izvorâte dint-un suflet atât de sensibil!

Pentru început agăț o metaforă în păr, apoi mă întorc cu un sac, pentru că la câte daruri oferă poemul tău, nu le pot duce. Iau totuși și o epigramă inspirată, am nevoie pentru openul de mâine, poate până vin cu sacul se termină stocul.
:)

Mulțumesc pentru semn!

Cu prietenie, Vali -un copil trecut de 3 ani, care încă n-a ajuns la 300- :)

Am dat întâmplător de acest text. Ca fiică a Văii, l-am citit cu emoție. Am scris și eu un text despre mineri și viața lor, și l-am postat de Ziua Minerului.

M-a impresionat mai ales finalul: \"Am împărțit cu ea și potecile munților, și tăcerea pietrelor de pe malul Jiului, și șotroanele întrerupte de prea multe cortegii funerare. Tatiana este ea însăși o fiică a minei.\" Am fost învățătoarea lui Cătălin, fiul Tatianei Stepa. Acum și ea este doar amintire...

Alexandru, spui că nu există în programă un scriitor nou. Nu așa stau lucrurile. În programă sunt prevăzute obiectivele cadru, de referință, conținuturi ale învățării. Scriitorii, noi sau vechi, sunt în manuale. Manualul (cică) este facultativ. Adică eu, institutoarea, am libertatea de a alege, pentru a atinge obiectivele prevăzute în programă, ce scriitor studiem. Acest lucru nu este chiar realizabil, deoarece manualul este singurul auxiliar pe care elevul îl poate utiliza gratuit. Deci, suntem obligați de împrejurări să-l folosim. Dar asta nu mă împiedică să ignor un anumit text sau scriitor (nu sunt de acord nici eu cu unele aberații din manuale, cu texte pline de regionalisme, în care copilul de 8 ani își scrântește limba)și să ating obiectivele prevăzute în programă studiind un scriitor contemporan, de exemplu. Vreau să spun că dascălii au această libertate, totul depinde de felul în care văd lucrurile.

Vreau să răspund celor două comentarii: cel al lui Vasile Munteanu și cel al lui Alexandru Moga, referindu-mă la conceptul de literatură pentru copii și la felul în care a fost primită această poezie de către utilizatorii site-ului.

Alexandru, părerea ta despre prezența pe site a poeziilor pentru copii o cunosc. Și eu ți-am explicat motivul pentru care postez aici. Cât despre comentariul de astăzi, îți dau dreptate. Pe copiii sărmani nu îi ajută compasiunea noastră. Dar eu sunt sigură că printre cei care au citit poezia se află oameni cu suflet mare, care au ajutat măcar o dată un copil sărac. Eu, spre exemplu, nu am în clasă copii care să aibă nevoie de ajutor, dar au fost ani în care am avut elevi cărora le cumpăram rechizite sau le duceam pachețel cu mâncare sau pe care i-am dus la medicul meu de familie. Viața e grea și fiecare are problemele sale, dar, dacă este bunăvoință, nu e imposibil să faci o faptă bună.

Referitor la literatura pentru copii, nu este nici pe departe Cenușăreasa literaturii. Pentru a scrie o poezie adresată celor mici, trebuie să se aibă în vedere sfera de interese ale copiilor, gradul lor de înțelegere, de gândire precum și posibilitățile de identificare și înțelegere a mesajului. Scrierile pentru copii au un rol informativ, dar și formativ. Mesajul artistic transmis micuților cititori contribuie la dezvoltarea unor virtuți morale (adevăr, curaj, omenie). Nu degeaba mă necăjesc atunci când apar pe site poezii care nu sunt scrise cum trebuie. Din păcate, asemenea creații au început să ocupe tot mai mult spațiu în manualele școlare. De multe ori mi s-a întâmplat ca textul studiat la ora de limba română să contrazică ceea ce îi învățasem pe copii referitor la scrierea unor cuvinte sau la folosirea unor semne de punctuație.

„Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineret trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. A ieși din lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret.”
(George Călinescu)

De această poezie s-au arătat interesați „oameni maturi și instruiți”, deci e bine.

Vă mulțumesc amândurora pentru trecere!

Cu prietenie,
Vali

Cezar,

Ai drepate, e o realitate tristă; trist este și faptul că nu suntem în măsură să schimbăm ceva. Această neputință în fața necazurilor celor din jurul nostru e dureroasă.

Mulțumesc de vizită!