Sărbători cu dar

Aceasta nu se vrea o poezie Ci, mai mult, un fel de a scrie prietenilor mei virtuali Aș vrea să le-aducă fiecăruia câte ceva Măcar o metaforă pe care să o agațe de gând Unora oximoroane tropi paronime Pe care să le dea drept jucării copiilor lor De ce nu, chiar și niște epigrame ar fi bune. Altora nu le-ar strica niște steluțe! sper să nu supăr pe cineva Dacă și de data aceasta provoc necaz în loc de bucurie Atunci promit să plec de pe sait cu prima rachetă Mă mut pe lună că am auzit că se dau pământuri pe acolo (aici n-am nicio șansă) Oricum, decât lunatic pe pământ mai bine pe selena, nu-i așa? Dac-aș fi eu Moșu’ aș împărți niște after electorale Poate ar fi alt aer în jur Iar televiziunile nu vor mai ține cont de cât de des ne spălăm Cât săpun folosim într-un an și câtă pastă de dinți pe cap de locuitor Hai, fericite! Că sărbători se subînțelege la noi pe stradă deja Ne-oamenii au căzut de beția frigului Brazii se scutură în hohote colorate Dac-o mai fi vreunul nemulțumit pe-aci mai bine să spună Ori de nu să sune din clopoțel și să zică degrabă o colindă Că nu mi-ar strica să-mi fie și mie mai bine la anu’ Că anu’ ăsta... (6 dec. 2009)