Vali Slavu

Vali Slavu este îndrăgostită (și) de epigramă, dar nu numai. Acum, de exemplu, flirtează cu un eseu.
Nu știu dacă e bine sau nu că încerc să scriu de toate. În carte, epigrame sunt puține, sunt doar cele cu tematică școlară. Unele mai bune, altele sunt legate de anumite evenimente din viața școlii. Pentru cele din urmă, aceasta a fost șansa vieții lor. Într-un eventual volum numai de epigramă nu vor ajunge.

Mulțumiri, Victor! Și eu sunt bucuroasă de gândurile bune, venite din orașul în care studiază fiica mea (este ultimul an la UAD). Comparația cu copiii celor plecați pe front e valabilă, doar că sunt din ce în ce mai puțini; multe mine s-au închis.
În limita stocului disponibil pentru prieteni, am nevoie de o adresă poștală. Am la vedere adresa de e-mail.

Ioan Toderașcu, ai dreptate, cel mai mult am scris despre școală. Unele texte au fost scrise pentru concursuri (câteva au fost chiar premiate), altele s-au născut cu diferite ocazii. Sursa de inspirație este inepuizabilă, așa că, peste ani, poate, va apărea și volumul al II-lea.
Teodor Dume, vei avea ocazia să o citești în curând.

Mulțumiri!

pe mine m-a uns pe suflet. Apariția ei este o reacție firească și necesară.
Felicitări!

îți mulțumesc și apreciez că te bucuri pentru orice realizare a mea. E o bucurie să te știu prietenă.
Cartea va ajunge și la Năvodari.

pentru cuvintele frumoase. Mă bucur foarte mult că am reușit să adun aceste texte într-o carte. Cred că, peste ani, va apărea și un al doilea volum, deoarece nu-mi lipsește sursa de inspirație. Săptămâna aceasta am fost la corectat lucrările pentru titularizarea în învățământ. Întotdeauna am crezut că perlele care circulă pe internet, adunate de la examenele elevilor, sunt inventate. Declar acum, cu toată convingerea, că sunt reale. Știu asta pentru că le-am văzut pe-ale profesorilor. Dar despre asta... în următorul meu text umoristic.

Frumoase, în general. Dar ultima e... prima! Înțeleg că armonia din familia ta este în funție de cum bate vântul. :)
Felicitări!

Cel mai mult mi-au plăcut prima și a patra epigramă. La a treia, penultimul vers putea fi mai izbutit; eu evit inserări de genul "ți-o spun drept".
Felicitări!

Mi-am propus ca, în vacanță, să citesc, din urmă, tot ce mi-a scăpat. Nu las semn peste tot, dar aici nu mă pot abține. Voi lăsa un semn luminos, pentru că tare mi-au plăcut textele tale. Poemele ironice sunt poeme scrise cu atenție, cuvintele și ideile sunt inspirat alese. Felicitări!

stă la baza câtorva epigrame din acest grupaj. Grupaj răsplătit de juriu cu premiul I. Nu paradoxal! :) Te felicit!
Scrisesem și eu epigrame pentru acest concurs, dar nu le-am mai trimis. Constat că ideea cu călcatul în noroc nu mi-a venit numai mie. Am „mirosit” una și la Laurențiu Ghiță și, desigur, au mai fost. A mea e mai firavă, degajă miresme mai discrete:

I-a ieșit norocu-n drum
Porni, din loc în loc,
Pe drum, încetinel,
Să-și caute noroc
Și… a călcat în el!

cinci fabule scrise la o temă destul de ciudată. Am remarcat ideile originale, versurile scurte, sprințare. Am mai remarcat că știi cu ce rimează țuica! :)
După părerea mea, la extreme sunt "Pariul" (cea mai slabă) și "Prunele" (cea mai reușită). Consider că este un grupaj bun, pentru care te felicit.

și, la cafeaua de dimineață, merge puțină lectură, pe Agonia. Am citit cu plăcere cronica ta despre un festival la care am participat și eu, în 2012. Am fost, atunci, cu mocănița, mi-ar fi plăcut să vizitez Casa Memorială George Coșbuc.
Ai făcut treabă bună. Informațiile sunt clare, umorul este și el prezent, fotografiile sunt bine alese. Felicitări!

aceea care ne topește? Noi încă purtăm haine groase și ne acoperim cu plapuma. Ieri, la știri, s-a vorbit despre oamenii din nordul țării, care fac focul în sobe și despre zăpada care nu s-a topit, la munte. Toate astea în luna lui cuptor. Stupidă vreme, într-adevăr...

pentru popas și semn!
Cronica am scris-o într-o perioadă foarte aglomerată cu multe sarcini de serviciu (și nu numai). Am văzut că, în ultimele zile, ați postat texte interesante. Le voi citi, cu interes, în vacanță. AMR 4 zile! :)
Să ne revedem cu bine!

Cronica festivalului buzoian s-a cam lăsat așteptată, dar a meritat. Așa cum ne-ai obișnuit, Dane, ai scris o cronică frumoasă, despre un festival frumos. Domnul Mihai Sălcuțan a demonstrat încă o dată că reușita unui festival constă într-o bună organizare. A devenit deja tradiție ca, pe lângă umoriști, să fie invitați la festival și oameni valoroși din lumea literară, fapt care conferă evenimentului o ținută aleasă.
Bucuria de a fi împreună cu marea și frumoasa familie a umoriștilor m-a făcut să nu simt oboseala drumului. Nici la întoarcere nu a fost prea obositor, pentru că o bună parte din drum l-am parcurs cu trei craioveni simpatici. Orele lungi de călătorie au fost recompensate cu multe bucurii. Am fost onorată, deoarece nu ai șansa, mereu, să-ți sărbătorești ziua de naștere deodată cu un prestigios festival de epigramă. Și nici onoarea să-ți taie tortul maestrul Ștefan Cazimir! Desigur, aș fi preferat să împlinesc și eu 15 ani, precum festivalul buzoian.
Hotelul „Pietroasa” m-a așteptat la fel de primitor, ca și în anii trecuți. Pe colega de cameră, Cătălina Orșivschi, am regăsit-o la fel de veselă. Pe Mirela Grigore, învățătoare convertită la epigramă, am văzut-o pentru prima dată (ne cunoșteam doar virtual, de pe celebra noastră platformă), dar parcă ne știam de când lumea.
Pe lângă premiile de care amintești, am avut surpriza să primesc Premiul Special al Președintelui U.E.R. Faptul că domnul George Corbu a apreciat realizările mele pe tărâmul epigramei, mă bucură, dar mă și obligă să nu cobor ștacheta.
Te felicit pentru articol și aprind o steluță!

Ca un vașnic ”luptător pe fruntul epigramei”, prietenul nostru Cornel Rodean a scris o carte care trebuia să fie scrisă.
Titlul cărții, copertele (ambele foarte inspirat realizate), titlurile capitolelor, chiar autografele au iz cazon.
Volumul l-am primit, l-am citit cu plăcere, fiind bine gândit, bine structurat, bine scris. Are valoare didactică ("Învățăm împreună", primele mele lecții de epigramă, pot fi de folos oricărui începător dornic să învețe), valoare documentară (prin publicarea istoriei cenaclului), dar și valoare sentimentală.
Felicitări, Cornel, pentru această realizare și ție, Eugenia, pentru prezentare!

Cântărind a ta povață,
Stau acum și mă gândesc:
Ai și barbă, și mustață,
Dar la ce îți folosesc?

Florin, îți mulțumesc pentru aprecieri! Scrisesem câte trei catrene, la fiecare temă. Mi-a fost greu să decid la care să renunț. Cele două, de mai jos, le-am trimis la Turceni, la temă liberă. Să le fac de rușine! :)

Hoțul de la hoț nu fură
În actuala conjunctură,
Proverbul e puțin schimbat,
Căci hoțul de la hoț nu fură,
Ci de la cei ce l-au votat.

Un cioban modern
E cioban și tare-i place
S-aibă turme mari de oi,
Iar la stână-adesea face
... Pentru Facebook, poze noi.

Așa cum scriam, cândva, într-un articol, literatura pentru copii nu este Cenușăreasa literaturii. Totuși, ca dascăl, întâlnesc tot felul de texte ciudate, care nu transmit nimic. De aceea, de câte ori scriu pentru copii, mă întreb cum va fi privit textul respectiv de cititori, fie mari sau mici. Astfel, am încercat, la fiecare poezie pentru copii și la fiecare poveste, să vin măcar cu ceva (în afară de prozodia curată – „boală” contactată de la prietenii mei epigramiști): o poantă, o surpriză, un joc de cuvinte, o situație amuzantă, o morală. Dacă textele mele vor rezista probei timpului, vom vedea... Deocamdată, mă bucur că am reușit să le adun într-o carte, mă bucur că această carte a fost bine primită, până acum.
Mă bucur, de asemenea, când citesc (și recitesc) aceste comentarii extraordinare, scrise de oameni extraordinari. Încerc, de două zile, să vă răspund, la fiecare în parte... Scriu, șterg, iar scriu, iar șterg... Mă tem că nu aș găsi cele mai potrivite cuvinte... Sper să receptați mesajul de dincolo de cuvinte și să înțelegeți că ați amplificat, prin semnalele dumneavoastră, bucuria apariției acestei cărți.

În urmă cu aproape 5 ani, mai exact în data de 12 aprilie 2009, am postat o încercare de poezie: „Vis de primăvară”. Pe atunci aveam nivel -10, textul a apărut în pagină de autor. Totuși, cineva a lăsat un comentariu, încurajator: „poezie ca o respirație de primăvară, blândă, călină, ușor naivă, descriptivă”. O vreme, am încercat să scriu epigrame, apoi, în iunie, am revenit cu o nouă poezie pentru copii: „Păpușica școlăriță”. „O poezie numai bună de pus în manualele pentru copii!”, a scris Petru Ioan Gârda. Nu știu dacă aceasta a ajuns în vreun manual, dar au ajuns altele, și în manuale, și în auxiliare didactice, și pe diverse bloguri, și în lucrări realizate în cadrul proiectelor POSDRU.
Tot aici, pe Agonia, am “născut” și prima fabulă: “Puiul care s-a crezut cocoș”. De câte ori am postat ceva, am primit sfaturi, aprecieri, uneori chiar și critici. O surpriză de proporții am avut când am primit o stea pentru “Înviorarea de dimineață”, după ce mai mulți confrați lăsaseră comentarii laudative.
Am încercat, apoi, să scriu poezioare matematice, pe care le “testam” initial pe elevii mei. Pentru că, în paralel, scriam și epigrame, unele poezii pentru copii au început să aibă tentă umoristică sau chiar să se temine cu câte o poantă.
Poezia care s-a bucurat de cel mai mare success a fost “Scrisoare către Moș Nicolae”. Având peste 15.500 de accesări și vreo 70 de comentarii, poezia a fost publicată în mai multe reviste și volume.
Majoritatea poeziilor pentru copii au fost scrise în 2009. În același an s-a ivit ocazia de-a le publica, într-un volum, pe cheltuiala unei edituri. Din cauza crizei, minunea să nu s-a întâmplat, dar… în tot răul e un bine. Dacă pe atunci poeziile mi se păreau reușite, anul acesta am intervenit cu multe corecturi. Oare, peste câțiva ani nu voi considera că ar mai fi necesare alte intervenții?
Tot o întâmplare a făcut ca acest volum să apară, totuși. A apărut la Editura Delta Cart Educational Pitești. Pentru că poeziile cuprinse în volum s-au născut aici, mă bucur că am prilejul să împărtășesc bucuria reușitei cu dumneavoastră – membrii site-ului meu de suflet. De suflet este și recenzia realizată de prietena mea, Ottilia Ardeleanu.
La cele scrise de ea, cu drag și cu migală, mai adaug eu câteva amănunte. Cartea are format A4, 64 de pagini, 51 de titluri și 27 de ilustrații realizate de fiica mea – Teodora. Auzind că va apărea cartea cu ilustrațiile făcute de ea, cu ani în urmă, mi-a spus: “Sper că n-o vei arăta nimănui!”. Desigur, vede ilustrațiile realizate de fetița de atunci, cu ochii studentei în al doilea an, la Universitatea de Arte și Design.
Alegerea titlului a fost o problemă foarte grea. După multe variante, m-am oprit la titlul “La fereastra copilăriei”, dar nu sunt încântată de alegere. Poate, la următorul volum…
Dacă poeziile din volum nu reușesc să-l convingă pe cititor, vor reuși aprecierile făcute de doi confrați cu vechi “state de paltă” pe tărâmul literaturii:

E plăcut să citești un volum în care talentul de dascăl găsește ecou, în mod fericit, în cel de poet, în realizarea unor minunate poezii pentru copii. Formațiunea profesională respiră în fiecare pagină, se simte că autoarea este un dascăl de vocație care este atras, ca de un magnet, de dăruirea literară. Citindu-i poeziile, ai imaginea unei învățătoare (ce cuvânt frumos!) înconjurată de copii care o sorb din ochi și au urechile ciulite la fiecare cuvânt al ei. Cele două talente – cel de poetă și cel de dascăl, cu care a înzestrat-o Dumnezeu pe autoarea Vali Slavu – fuzionează până la identificare, prin empatie, în realizarea unor poezii care-i încântă nu numai pe elevii din primele clase, ci și pe cel care-l păstrează, în sine, pe copilul cu vise și năzbâtii, rămas în amintire.
(Elis Râpeanu – doctor în filologie)

Dacă pentru oamenii maturi este mai ușor să te exprimi în versuri, pentru copii trebuie să ai o înclinație specială, un talent vădit de a le comunica gînduri în cuvinte simple, cu imagini pe înțelesul lor și care să le stimuleze imaginația. De aceea, Vali Slavu a abordat teme pentru nivelul lor de înțelegere, a vorbit despre păpuși, păsărele și tot ce formează universul lor mic. Vali scrie versuri scurte de 7-8 silabe, cu imagini și cuvinte ușor de memorizat de către cei mici. Folosește imagini frumoase („litere ascuțite și săltărețe, cifre zîmbărețe”), gradează cu măiestrie situațiile („E ușor să fii mămică”) și abordează teme ce trebuie cunoscute de copii: importanța vitaminelor pentru sănătate, respectarea igienei, importanța spiritului de ordine. Este de remarcat tonul șăgalnic, vesel din unele creații în care imaginează situații comice.
(Constantin Iurașcu – Tataia)

Ottilia, îți mulțumesc din suflet pentru recenzie!
Dan, îți mulțumesc și ție pentru intervenție. Sper să urmeze și alte volume, dar cu cel de epigrame nu m-aș grăbi.
Vă mulțumesc, de asemenea, tuturor agoniștilor de la care am avut de învățat câte ceva!