Fabule bistrițene - 2014

Motto: Hâc!

Viezurele și ursul

Într-o comună, undeva în lume,
Un viezure cu nume… Fărănume,
Cerea de-un timp, deschis, fără sfială,
Să i se dea livada comunală,
Că este bun, că are expertiză,
Că el va scoate satele din criză
Vânzând în piață țuică și magiun
Și doage și chiar buți din lemn de prun…
Primarul - ursul, nu-l băga în seamă,
Deși, de la cazanul de aramă,
Îi duse țuici în n și n canistre…
Îl gratula cu mormăieli sinistre,
Și-l refuza non stop. În disperare,
Și-a scos nevasta la înaintare,
Iar ea, s-a dus cu cererea la urs,
Dar i-a mai dat, în loc de vreun discurs,
O prună mare moale și zemoasă…
Și s-a întors acasă radioasă!
Iar viezurelui nu-i venea să creadă,
Era acum stăpân peste livadă!

Morala noastră poate fi doar una:
N-aduce țuica ce aduce pruna.

Șoarecele și pisica
Din folclor

Plimbându-se pe lângă alambic,
Un șoricel - un șoarece mai mic,
Se îmbătă cu picuri de pe jos
Și începu să strige, curajos,
Umblând ca un vapor fără catarg:
-De prind pe-aici vreo mâță, eu o sparg!
-Eu sunt aici, hai, sparge-mă, amice!
-Ei, omu’ la beție multe zice...

Mistreții antreprenori

O pereche de mistreți,
Olecuță mai isteți,
Stăpânind un crâng de pruni
Și mai slabi, dar și mai buni,
Săturându-se a roade,
Din surplusul lor de roade -
N-o să credeți de vă spui că -
S-au gândit să facă țuică!
Și-au croit un alambic
Din nuiele, dar… nimic!

Morala
Nu prea poți avea tărie
Dacă n-ai tehnologie.

Pariul

Doi vecini din satul Ics,
Care-aveau un singur fix:
Să se facă iute cui, că
Au material de țuică
Din preaplinul de borhot
Adunat de peste tot,
Au făcut acest pariu:
Cine face-ntâi rachiu?

Unul a întins pe prune
Celofan și pături bune
Până când le-a etanșat.
Fermentarea a durat…

Celălat, fără capace
Peste putini și bărdace,
Și-a adus de prin stupine
O armată de albine
Care-n-ntr-o juma’ de lună
Au făcut o treabă bună!

Morala:
E mai bine, deocamdată,
Pentru cei ce au armată…

Prunele

Într-un prun dintr-o grădină,
Pe un ram, lângă tulpină,
Se bronzau întinse-n soare,
Fără urmă de pudoare,
Legănându-se alene,
Două prune bistrițene.
Zise una: - știi ce, dragă?
N-o să stau o vară-ntreagă
Atârnând aici, ca proasta,
Am să mă cobor și basta!
Vreau schimbare și anume
Să călătoresc în lume!
Și prinzând un pic de vânt,
Se-aruncă înspre pământ,
Precizând din zbor: - mă-ntorc!
Dar o înghiți un porc.

Cea de-a doua, speriată,
Sta pe creangă agățată,
Rămânând în prun o lună,
Iar când fuse tocmai bună,
Către toamnă, cum să zic,
A sfârșit în alambic.
Și din țuică a băut
Unul... șumen, mangă, mut,
Iar pe sâmbure, grăbit,
Tot un porc, l-a înghițit.

Morala:

Cum o dai și cum o-ntorci,
Nu te poți feri de porci...