Vali Slavu

aveți dreptate, dar se pare că domnul Miro a obosit de atâtea corecturi. :)

P.S. Ce mă enervați! Acum va trebui să-mpart cu voi mulțumirile. :)

"Știi ce frumos cântă păsărelele în cimitir?"

Da, în copilărie știam un cântec umoristic, despre o întâlnire în cimitir. Citez dintr-o strofă:
Păsărelele ciripeau: "bu-hu-hu!"...
:)

"OTOPENI!!!"?

Otopeni!

nu era bine?

De altfel, e bună soluția pentru ieșirea din criză. :)

Cred că aceste epigrame au fost scrise după o temeinică muncă de documentare la fața locului. :)
Lăsând gluma, sunt genul de epigrame care stârnesc râsul cititorului. Am râs cu poftă, chiar dacă subiectul e morbid și unele personaje - zombi.

Aritmia din versul "Viața să-ți fie povară," (unde accentul cade greșit pe "fie") se poate rezolva printr-o inversiune: "Fie-ți viața grea povară".

În primul vers: "Oana cu lacrimi blesteamă" accentul nu cade corect pe "lacrimi". În al doilea vers: "Să trăiești viața amară" accentul cade greșit pe "viața".
Văd că la subtitlu tot n-ați renunțat, dar măcar l-ați mai scurtat. Vedeți că e Zăvăranu, nu Zăvoreanu!
Cuvintele Oanei trebuie puse între ghilimele.

Ceva ingrediente pentru poantă ar fi (pastramă și papară). Dar sunt și niște probleme:

- "pe pepe"-ul acela nu sună bine;
- Pepe nu era cazul să fie scris PEPE;
- aritmie în versul al doilea;
- subtitlul acela lung nu-și are rostul, chiar se înțelege din epigramă ce trebuie înțeles.

Nu cred că ar fi greu să o refaceți. Vă aștept!

că dumneavoastră nu vreți să reparați catrenul, ci să-l apărați! :)
Așa cum ați gândit "povestea", aș vedea finalul cam așa:

Și se laudă că-i mare
... A sa cizmă de pescar.

Eu mi-am spus părerea, dar nu e nimic bătut în cuie.

Nu am început să scriu nimic, până nu am citit ce ați mai postat. Se pare că sunteți începător, de aceea o să vă spun ce cred despre acest catren.
Spuneți așa:

Cadou pescăresc

E pescarul cel mai tare!...
C-a primit acum un dar:
Să arate că e mare...
A sa cizmă de pescar!?

Cred că ultimele versuri ar fi în regulă. Există acolo o poantă (e mare... cizma, nu pescarul). Ca să construiți o epigramă, ar trebui reformulate primele două versuri sau, cel puțin al doilea. Acestea ar trebui să pregătească poanta. Ca să arate că e pescar mare și tare, nu trebuie să primească un dar. Atunci nici titlul nu și-ar mai avea rostul.
Încercați! Sunt pe aici și vă ajut.

Versul "Dar sfatul său se pare că nu ține:"

l-aș scrie cam așa:

Dar sfatul său, se pare, nu prea ține" (sau punând altceva în loc de "se pare")

Ca să fie "nu" accentuat!

Mă bucur că postați, uneori, și epigrame.

Am văzut aseară că ați trimis spre reevaluare aceste madrigale, dar eram prea obosită să răspund. În plus, vă mai aprobasem un text ieri. Le citisem cu câteva zile în urmă. Văzusem că ați retras tot ce a fost la Atelier, mai puțin două postări cu madrigale. Înțeleg că țineți mult la ele. Apreciez că v-ați găndit, peste ani, cu recunoștință, la oameni dragi, profesori care v-au îndrumat cu dăruire. Nu știu dacă ați modificat ceva la variantele originale sau le-ați retrimis în speranța că alt editor (adică eu) va fi mai indulgent.

Părerea mea:

Acel titlu nu-și prea are rostul, mai ales așa cum este scris:
mulțumiri și pe această cale,

Titlurile madrigalelor mi se par cam prea încărcate, în plus eu sunt împotriva prescurtărilor de genul "D-nei prof."

Referitor la al doilea madrigal, mă întrebam ce reacții ar stârni faptul că ați scris că doamna profesoară a fost trimisă pe pământ, precum Iisus.

Acum, având comentariu recent, textul va fi readus în atenția colegilor de site. Aștept și părerile lor și, dacă vor fi favorabile, îl scot de la atelier.

sunt adepta versului scurt. Citiți epigramele marilor epigramiști de pe Agonia! Câte credeți că veți găsi cu ultimul vers scurt?
Varianta postată mai înainte curge, indiscutabil, mai bine.

Nu sub apă, Sorine. Sub pepsi, ca să rimeze cu sexi. :)

Toți am avut "tentative" de epigrame la început. Citește multe epigrame, implică-te în "dueluri"! Când mai ai alte încercări, postează-le!
Dacă ai nelămuriri, găsești aici epigramiști dispuși să te ajute.

Domnule Cucereavii, eu nu sunt "as" și nici nu vreau să vă fac "șah-mat". O să refuz, temporar, textul pentru corectură, până reparați ritmul, lungimea versurilor. Nici titlul nu spune nimic.
Știți dumneavoastră ce aveți de făcut.

În eventualitatea că reparați, redau aici varianta inițială:

"De..."

Din lipsă de armonie,
De ești autor “nechemat”,
Așii de pe agonie,
De milă, te fac… “Șah-mat!”*
……………………
* “Șah-mat” = „bard”

Sper și eu să nu fie doar entuziasmul începutului… :) Nu știu, n-am mai fost editor.
Voi încerca să-mi țin promisiunea, chiar dacă nu voi petrece întotdeauna atâta timp pe site. Acum sunt în vacanță și scriu la calculator textele pentru concursurile de umor care se apropie. De aceea sunt mereu pe fază.

Am întâlnit epigrame în care "pare" (de exemplu) rimează cu "pare", fiind omonime. Aici "număr" e verb și substantiv; s-au mai văzut exemple din acestea și la case mai mari.
Ultimul vers l-aș fi scris cam așa: "Să am, zi de zi, fără număr".
Salutări, Tataie, mă bucur că sunteți pe fază! Sunt sigură că intervențiile dumneavoastră sunt făcute cu bune intenții și vor fi primite ca atare.

de regulă, trebuie să fie cel mult jumătate din lungimea versului-pereche.

Ionuț (cred că pot să-ți spun așa), bine ai venit pe site! Mă bucur să văd că un tânăr se arată preocupat de epigramă. Mă bucur și să constat că ai versificat frumos, că ai simțul ritmului. După felul în care te-ai jucat cu cuvintele, îmi dau seama că ai și simțul umorului.
Acest catren nu prea are poantă, mă refer la acel ultim vers care trebuie să ia o întorsătură neașteptată. Ar mai fi "amorul de-a zâmbi" care mie nu mi se pare o formulare în regulă.
Sper să nu te descurajeze cuvintele mele. Ești la început, dar ai potențial.
Te rog să nu renunți și să mai postezi ceva în zilele următoare! Poți să încerci să lași câte o șarjă epigramatică la textele de pe site.
Mult succes!

Grăbită să scriu comentariul acela mai amplu, nu v-am răspuns celor care mi-ați lăsat mesaje cu felicitări, încurajări, scuze, sfaturi. Asta nu înseamnă că nu le-am citit și că nu am apreciat ce ați scris.
Dacă nu aș fi știut că umoriștii sunt oameni deosebiți, nu aș fi acceptat să fiu editor (de altfel, o muncă voluntară, care nu se poate face dacă nu pui mult suflet).
Vă mulțumesc!