Vali Slavu
Verificat@vali-slavu
„„Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!” (Radu Gyr)”
Locul �i data na�terii: Petro�ani, 11 mai 1970 Domiciliul: Aninoasa, jude�ul Hunedoara Studii: � Liceul Pedagogic Deva � Universitatea Petro�ani � Universitatea Wales Bucure�ti Ultima specializare: economist Profesia: profesor pentru �nv���m�ntul primar Locul de munc�: �coala Gimnazial� Nr. 4 Vulcan Marea mea pasiune este rebusul. Aceast� pasiune s-a concretizat �n…
Pe textul:
„Premier neinspirat" de Mihai Miro
Iau avocat dar n-am mulți bani
Și mi-a redus comisionul
Scăpând cu numai câțiva... ani!
Ceva nu mi se pare în regulă cu sintaxa frazei. (Eu) iau avocat și mi-a redus comisionul. Normal ar fi "iau un avocat care mi-a redus comisionul" sau "un avocat mi-a redus comisionul". Am încercat să explic în proză, în versuri aș vedea cam așa rezolvarea:
Un avocat îmi cere bani
Dar mi-a redus comisionul
Știu că o nouă criză de gastrită poate veni cu o idee mai bună decât a mea. O idee care să rezolve și acel verb neaccentuat din versul al doilea. (Scuze că fac haz de necaz!)
P.S. Prietenii îmi spun Vali.
Pe textul:
„Unui avocat" de Prundoiu Dan
Pe textul:
„De la Buzău" de Rodean Stefan-Cornel
Pe textul:
„Epigramele apocaliptice trimise de florile mărului la Buzău, 2012" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„Epigrame trimise la Buzău - 2012" de Chitul Grigore
Are mătura-ajutor,
Soacra mea (… pe-a mea onoare)
Mi-a venit cu-aspirator.
Implicarea autorului în acest catren este cam exagerată (eu, mea, mea, mi). Versul al treilea s-ar fi putut construi mai bine.
Mă gândeam dacă o inversare a versurilor nu ar fi în avantajul poantei. Să apară soacra cu aspiratorul, în primele două versuri, când era așteptată pe o mătură, în zbor. Așa, asemănarea cu vrăjitoarea ar fi sugerată, nu servită pe tavă. E doar o părere, poate nu e mai bună...
Pe textul:
„Ajutooor…!" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitDin acest grupal, mie mi-a plăcut cel mai mult epigrama „Moștenire”.
Pentru epigrama despre soacră, am mai avut o variantă. A trebuit să aleg două din trei și am renunțat la ea. Dar dacă tot am scris-o, măcar s-o postez aici, să nu se simtă chiar așa nedreptățită. :)
Alarmă falsă
Soacră-mea, de-o vreme-ncoace,
Tot se laudă că moare,
Dar e bine și vivace,
Însă eu mai am răbdare…
Pe textul:
„Epigrame trimise la "Centenar - Dimitrie Jega" - Timișoara" de Vali Slavu
Mai mereu de buni păstori,
Iar popoarele-s supuse
(Drept- mai rar) - de impostori.
Citind primele două versuri, mă așteptam la o întorsătură, crezând că acele cuvinte din sfera pastorală vor genera o poantă. Au urmat, însă, două versuri al căror mesaj e un truism.
Pe textul:
„Supremație" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitIar sar peste CAL, la măsură,"
Nu ar fi mai bine așa?
REGINA dansează la bară,
Eu sar peste CAL, la măsură,
Pe textul:
„În clubul de... șah!" de Prundoiu Dan
Minus pentru versul al doilea ("cu caii" și verbul monisilabic neaccentuat).
Dar, ca notă generală, fie plus.
Pe textul:
„În clubul de... șah!" de Prundoiu Dan
Nu intru în detalii, pentru că, oricum, obișnuiți să ștergeți, nu să îndreptați.
Pe textul:
„I’ar… de soacra, pro și contra" de Miclăuș Silvestru
De îmbunătățitDoarme-n "loc cu verdeață",
Cel răpus de două drame:
Tulburări de ritm -o viață-
Și-aritmii în epigrame.
În primul vers v-a scăpat o silabă iar ghilimelelor nu le văd rostul, sintagma respectivă e cunoscută.
Pe textul:
„Epitaf" de Mihai Miro
Vă doresc tuturor un sfârșit de săptămână însorit!
Dan-T, așadar, nu chiar "totdeauna". Nivelul epigramelor? :) Mulțumesc!
Pe textul:
„Vali Slavu - nou editor pentru secțiunea Epigrame" de Radu Herinean
RecomandatPe textul:
„Romanță microbistică" de Goea Maria Daniela
Din păcate, în ultima zi de festival, am rămas fără "fotograful personal" - cum îmi place să-i spun, în glumă, maestrului într-ale fotografiei, Dorel Lazăr de la Aiud. Ideea cu aceste fotografii mi-a venit mie, când am văzut că ne oglindeam în ferestrele mocăniței. N-am scăpat nici eu de "clonare", după cum se poate vedea mai jos. A fost o idee bună. Acum, că sunt și editor, măcar una dintre "noi două" poate să aibă mai mult timp liber. :)

Pe textul:
„Zâmbete în Prier" de Vali Slavu
RecomandatAm tot contribuit cu bani,
Că-mi place mult o "mâță mică"...
(De peste 20 de ani)
Referitor la cât de mult poate să se sprijine epigrama în titlu, părerile sunt împărțite. E clar că mesajul acestei epigrame, fără titlu, devine confuz. Dar problema, după părerea mea, e cum demarează epigrama:
Și eu fac parte, la adică,
Am tot contribuit cu bani,
Eu aș formula ceva de genul:
Și eu susțin, la o adică,
Asociația cu bani,
...
Pe textul:
„Asociația "Prietenii Animalelor"" de Prundoiu Dan
Învingînd balauri
Prin diverse arte,
Va culege lauri
Numai ... după moarte.
Presupun că nu învinge balauri adevărați, așa că ar trebui ghilimele.
Spațiu după punctele de suspensie, nu și înainte. :)
Un sfat... Alegerea titlului unei epigrame nu este o treabă prea ușoară. Trebuie să direcționeze cititorul pe o pistă falsă (în cazul de față, cititorul trebuie să înțeleagă din titlu că este vorba despre recunoașterea meritelor). Se mai obișnuiește și titlul-dedicație (de exemplu "Unui artist" sau "Gloria unui artist").
Pe textul:
„Unui artist" de Ștefan Petrea
De diverse arte
Va primi un laur
Numai după...moarte.
Ar fi bine dacă ultimele două versuri ar fi așa:
Va culege lauri
Numai după moarte
Dar atunci nu ar mai rima cu aur (poate nici n-ar fi necesar, în fond, cum să fie scăldat în bani și să nu cunoască gloria?). Și nici rime grozave pentru "lauri" nu sunt. Problema e că exprimarea "va primi un laur" e nepotrivită. La singular se folosește cu sensul strict de dafin, ca arbust. În expresiile "a culege lauri", "a se culca pe lauri" se folosește la plural. La fel și când e sinonim cu "glorie", "victorie". Dacă ar fi epigrama mea, m-aș pune pe căutat alte rime, alte cuvinte. Eu v-am spus ce nu e în regulă și găsiți dumneavoastră o rezolvare. Ideea e bună și, din păcare, de multe ori e reală.
Succes!
Un amănunt: după semnele de punctuație se lasă spațiu.
Pe textul:
„Unui artist" de Ștefan Petrea
Lucrăm în tandem, cu năduf:
Abia de ridic, eu, paharul,
Nevasta începe cu "Uf!".
Noua variantă mi se pare construită frumos, în amfibrah. Chiar prea frumos, de n-ar fi "sâsâiala" din primul vers.
Pe textul:
„Ajutor în familie" de Prundoiu Dan
Cel ce a fost probat și-i nemăsurat
Turnătorul, iar o face pe zeul
Și poporul mereu e... manipulat!
Dacă versurile încep în ritm trohaic, acest ritm nu este dus cu bine la final. Iar mesajul este un truism. Epigrama ar trebui să aibă o poantă.
Pe textul:
„Catren satiric" de Constantin Popa Istrițeanu
De îmbunătățit