Unui artist

Cel scăldat în aur
De diverse arte
Va primi un laur
Numai după...moarte.

Ar fi bine dacă ultimele două versuri ar fi așa:

Va culege lauri
Numai după moarte

Dar atunci nu ar mai rima cu aur (poate nici n-ar fi necesar, în fond, cum să fie scăldat în bani și să nu cunoască gloria?). Și nici rime grozave pentru "lauri" nu sunt. Problema e că exprimarea "va primi un laur" e nepotrivită. La singular se folosește cu sensul strict de dafin, ca arbust. În expresiile "a culege lauri", "a se culca pe lauri" se folosește la plural. La fel și când e sinonim cu "glorie", "victorie". Dacă ar fi epigrama mea, m-aș pune pe căutat alte rime, alte cuvinte. Eu v-am spus ce nu e în regulă și găsiți dumneavoastră o rezolvare. Ideea e bună și, din păcare, de multe ori e reală.
Succes!

Un amănunt: după semnele de punctuație se lasă spațiu.

Doamnă Slavu, varianta asta e mai bună?

Numai

Învingînd balauri
Prin diverse arte,
Va culege lauri
Numai ... după moarte.

Presupun că nu învinge balauri adevărați, așa că ar trebui ghilimele.
Spațiu după punctele de suspensie, nu și înainte. :)
Un sfat... Alegerea titlului unei epigrame nu este o treabă prea ușoară. Trebuie să direcționeze cititorul pe o pistă falsă (în cazul de față, cititorul trebuie să înțeleagă din titlu că este vorba despre recunoașterea meritelor). Se mai obișnuiește și titlul-dedicație (de exemplu "Unui artist" sau "Gloria unui artist").

Meșterilor fauri,
Din diverse arte,
Li se-acordă lauri...
Numai după moarte.

sau

Răsplata meșterilor fauri
Ce-au cucerit diverse arte,
Va fi cununa cea de lauri...
Doar după moarte!

Unii-s pe coclauri,
Alții-nham la arte;
Vor culege lauri
Cei de după moarte.