Ajutooor…!

Eu știam c-o vrăjitoare
Are mătura-ajutor,
Soacra mea (… pe-a mea onoare)
Mi-a venit cu-aspirator.

Implicarea autorului în acest catren este cam exagerată (eu, mea, mea, mi). Versul al treilea s-ar fi putut construi mai bine.
Mă gândeam dacă o inversare a versurilor nu ar fi în avantajul poantei. Să apară soacra cu aspiratorul, în primele două versuri, când era așteptată pe o mătură, în zbor. Așa, asemănarea cu vrăjitoarea ar fi sugerată, nu servită pe tavă. E doar o părere, poate nu e mai bună...

coșmar cu soacra - ficțiune...

soacra mea cu nasul cârn
nu știe de mătură
mă așteaptă cu un târn
și pe cap c-o pătură

:)

Soacra, cu-n aspirator
Mi-a sărit în ajotor,
Mătură ea nu mai are...
Dar e tot o vrăjitoare.

sincere... mulțumiri! Nu mă așteptam la un așa nr din prima zi... de Atelier. Dnei Vali în special, pentru pistele... oferite:

Soacră-mea nu-i vrăjitoare,
Des îmi vine-n ajutor;
Nu-i pe mătură călare,
Însă-i pe… aspirator.
*
Soacră-mea nu-i vrăjitoare,
Des îmi vine-n ajutor:
Nu pe mătură călare
Ci… pe un aspirator.

Dnei Mihaela, în glumă-i spun: de la unii am auzit povestiri... cu "sacul"; mă-nțelegeți?

Soacra mea (ca-n banc știut)
A uitat de mătură
Și îmi dă de priceput
Pe cap... cu o pătură.


Prietenului din "frăție", Dan-T:

Vrăjitoarele-s fantasme,
Nu-i cu rost ca să te temi;
Ei, citește-i tu din basme,
Nu-ncerca să o blestemi!

Succes, tuturor!