Vali Slavu
Verificat@vali-slavu
„„Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!” (Radu Gyr)”
Locul �i data na�terii: Petro�ani, 11 mai 1970 Domiciliul: Aninoasa, jude�ul Hunedoara Studii: � Liceul Pedagogic Deva � Universitatea Petro�ani � Universitatea Wales Bucure�ti Ultima specializare: economist Profesia: profesor pentru �nv���m�ntul primar Locul de munc�: �coala Gimnazial� Nr. 4 Vulcan Marea mea pasiune este rebusul. Aceast� pasiune s-a concretizat �n…
Cu voință, puteți participa la următoarele concursuri cu texte reușite.
Pe textul:
„Epigrame trimise la Festivalului Internațional de Literatură Umoristică și Caricatură “Alb-Umor 2012″" de Constantin Popescu
De îmbunătățitPentru toate aceste, vă acord o steluță.
Pe textul:
„Focuri politice de primăvară" de Constantin Iurascu Tataia
Pe textul:
„Poc ștampila!" de Stefan Baiatu
De îmbunătățitMi-am mai exprimat această nedumerire și cu alte ocazii. Poate le va da de gândit unor organizatori...
Pe textul:
„Festivalul Național de Literatură „Marin Preda”" de Argeseanu Gabriel
RecomandatPar împinși din spate.
Prin localuri însă mulți,
"Pun țara pe roate."
Nu ați reparat-o, dimpotrivă... V-am sugerat să mutați mai jos localele, dar localurile să rămână în ultimul vers (poanta). Ruperea de ritm este și aici, în ultimul vers. Încercați mai multe variante și reveniți când considerați că ați găsit una mai bună. Succes!
Pe textul:
„Poc ștampila!" de Stefan Baiatu
De îmbunătățitLa locale; breji, inculți,
Par aduși de valuri.
Însă-n tihnă cei mai mulți,
Îi vezi prin localuri!
Celelalte catrene sunt corect construite, dar sunt constatative. Acesta, însă, ar avea o poantă, dar nu e bine valorificată. În plus, ultimul vers are o aritmie (îi vezi). Nu prea sunt eu adepta folosirii apelativelor din primul vers, dar e opțiunea dumneavoastră (probabil, din motive de rimă pentru "mulți"). Vă propun să scăpați de aritmie și să aduceți "localele" mai aproape de "localuri" (preferabil, în versul al treilea), altfel e greu de sesizat jocul de cuvinte. Poate n-ar fi rău să schimbați și titlul grupajului.
Pe textul:
„Poc ștampila!" de Stefan Baiatu
De îmbunătățitPe textul:
„Poc ștampila!" de Stefan Baiatu
De îmbunătățitIndiferent cu ce culoare
Le scrii pe tabla-ncăpătoare,
Pe ei ii doare-n curcubeu.
Elevul Gârda, așa se vorbește?
Te rog, ascultă sfatul meu:
Frumos se spune „fundcubeu”!
Când pe o tablă le tot scrii
Se șterge totul c-un burete...
Elevii bucuroși ar fi
Doar de le-ai scrie și-n caiete!
Le dau motive de bucurie
Eu și-n caiete scriu, firesc,
Și – mamă! – ce le înroșesc!
Pe textul:
„Elevii vor explicații negru pe alb!" de Vali Slavu
Pe textul:
„apucături de mai" de Ottilia Ardeleanu
Romanii cinstiră lupoaica,
Iar astăzi ca simbol i-e trupul,
Românii dau cinstea lui „Taica”
Ce-n carne și oase-i ca lupul...
Nu ați modificat mare lucru în acest catren, dar având în vedere că e mai bun decât multe dintre încercările dumneavoastră... treacă. Apreciez amfibrahul, dar am unele sugestii. "Taica" nu cred că trebuia scris cu majusculă iar în ultimul vers aș renunța la acel "ca". E lupul în carne și oase, nu-i ca lupul în carne și oase.
Pe textul:
„Năravuri de președinte" de Miclăuș Silvestru
Iar astăzi ca simbol i-e trupul,
Românii dau cinstea lui „Taica…”
Ce-n carne și oase-i chiar lupul.
Intuiesc ce ați vrut să spuneți, dar ați spus-o prea sofisticat. Romani vs români, lupoaica vs lupul (bănuiesc, lupul de mare)... e o idee. Dar nu e exploatată bine.
Pe textul:
„Năravuri de președinte" de Miclăuș Silvestru
Apropo de titluri, consider că acela propus de Ioan Toderașcu pentru o altă epigramă era bun.
Pe textul:
„La Zoo" de Prundoiu Dan
Și pe mitocan îl mușcă,
Mai précis, ea îl detună –
Că-i un fulger poanta bună!
sau
Cănd are o poantă bună!
Variantă:
Epigrama ca să muște
N-are nevoie de muște:
Pe mitocan îl detună
Fulgerul din… poanta bună!
Văd că tot amintiți de poante în catrenele dumneavoastră. Dar, așa cum spuneți în titlu, ele sunt constatative. E bine să vă decideți la o variantă pe care s-o postați.
Pe textul:
„Epigrama" de Mihai Cucereavii
De îmbunătățitÎmi spun păsul cu sfială:
La români și Agonia
Nu-i decât… comercială.
Fiind cu majusculă, înțeleg că "Agonia" e numele acestui site. Nu înțeleg, însă, ce ați vrut să spuneți. Cred că nici dumneavoastră.
Pe textul:
„Pe ultima sută…" de Miclăuș Silvestru
De mic, am fost mai pișicher
Și cu-o proastă comportare.
Măcar acum ca premier,
Să-mi iau nasul la purtare.
Ultimul vers are opt silabe, versul pereche (al doilea) are nouă. În plus, expresia "să-mi iau nasul la purtare" e șchioapă din start și, prin urmare, greu de adaptat la ritmul unei epigrame. Am sugerat mai sus ceva, dar poate găsiți ceva mai bun.
Pe textul:
„Amintiri din copilărie" de Mihai Miro
Cel mai bun - o știm cu toții -
E pe-o listă cap de-afiș;
Lucru-i diferit cu hoții,
Orișiunde-s pe furiș.
Și poanta?
Pe textul:
„Cumpărătorilor de voturi" de Miclăuș Silvestru
Că mă jucam cu focul
Și-abia acum păcătuiesc,
Bătându-mă norocul.
Acum prozodia e în regulă, dar care e poanta?
De mic, am fost mai pișicher
Și pedepsit în comportare.
Măcar acum ca premier,
Să îmi iau nasul la purtare.
Aritmia din ultimul vers nu o văd remediată decât prin varianta "Să-mi iau năsucul la purtare".
Pe textul:
„Amintiri din copilărie" de Mihai Miro
Pe-a tramvaielor cărare,
Puneam "bombe" inutile.
Acum c-am ajuns mai mare,
Arunc "bombe" cu fitile.
Aritmii: puneam, acum, arunc.
Bombe inutile?
Cum am fost copil "ilustr",
Libertin în comportare,
Îmi permit ca prim ministru,
Să-mi iau nasul la purtare.
Chiar dacă era scris corect, cuvântul "ilustru" nu rimează cu "ministru".
Aritmie: să-mi iau.
Pe textul:
„Amintiri din copilărie" de Mihai Miro
Îndelung frumoase fete
Pentru „steaua fără nume”
Dar multe-s deja „comete”.
Ați rezolvat sintaxa, ar mai fi aritmia din ultimul vers (multe-s). Posibilități de remediere sunt destule...
Pe textul:
„Faimoaselor!" de Miclăuș Silvestru
Către o petunie:
-Avem cod portocaliu,
Pân'pe 10 iunie.
Avem... aceeași aritmie. Eu am răbdare, nu-i problemă.
Pe textul:
„Previziune meteo-politică" de Mihai Miro
