Năravuri de președinte

Romanii cinstiră lupoaica,
Iar astăzi ca simbol i-e trupul,
Românii dau cinstea lui „Taica…”
Ce-n carne și oase-i chiar lupul.

Intuiesc ce ați vrut să spuneți, dar ați spus-o prea sofisticat. Romani vs români, lupoaica vs lupul (bănuiesc, lupul de mare)... e o idee. Dar nu e exploatată bine.

chiar de "lupul cel mare" - "Taica...". Cer scuze- nu v-am respectat sfatul: o epigramă trebuie să fie clară, și nicidecum să aibă nevoie de explicații. Rămân constant... în stângăcie! Mulțumesc și pentru... o idee! Mult succes!

Năravuri de președinte

Romanii cinstiră lupoaica,
Iar astăzi ca simbol i-e trupul,
Românii dau cinstea lui „Taica”
Ce-n carne și oase-i ca lupul...

Nu ați modificat mare lucru în acest catren, dar având în vedere că e mai bun decât multe dintre încercările dumneavoastră... treacă. Apreciez amfibrahul, dar am unele sugestii. "Taica" nu cred că trebuia scris cu majusculă iar în ultimul vers aș renunța la acel "ca". E lupul în carne și oase, nu-i ca lupul în carne și oase.

și-a trecut! Mulțumesc, dnă Vali, pentru ajutorul... ideal!

În fază incipientă, forma catrenului era următoarea:

Cam toți știm că la romani lupoaica
Și-a schimbat năravul, blana, trupul;
Apropouri bate însuși "taica"
Să și-l schimbe azi, la noi... și lupul.

Succes tuturor!