Poezie
ela nu se destăinuie
1 min lectură·
Mediu
evantaiul îi cade lângă o frunză sedusă
de promisiunile singurătății
povestea abia șoptită se retrage
si mai mult în ea
când trebuie să își amintească
cum a călcat cândva
cu bărcile goale
apa lui Lethe
tulburându-i ființele
o văd și acum cum își dezbracă
privirea de uimire
halatul umbrit de norii aceștia trecători
îi acoperă și mai strâns nimfele
adâncite în sâni
ca buzele
speriate de laptele galactic
îi spun că ar trebui
să avem iar curajul
de a ne fugări prin vise
întrebându-ne
care este mai ușor
care mai greu
ea nu îmi răspunde nici acum
manușile dantelate
peste degetele subțiate de neliniște
i-au alunecat prea largi
transformând-o
într-o înconvoiată cariatidă
pe care se reazemă nechemată
povestea noastră
033.250
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu Sofronie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu Sofronie. “ela nu se destăinuie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-sofronie/poezie/1768117/ela-nu-se-destainuieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VSDomnul Emil,v-ati apropiat exceptional de frumos spatiul acestei poezii, l-ati absorbit la fel de sensibil in aura subiectivitatii dumneavoastra.
Poezia se sufoca in mereu proximitatea celui care ii da viata. Fara lector, ea ramane cuvant lipsit de fecunditate. Pentru ca poezia este de fapt un pumn de seminte pe care le aruncam in sufletul celuilalt...ca sa rodeasca.
Repet, ma onoreaza acest comentariu. Cred ca va ramane printre acele ganduri pe care ti le amintesti mereu; si usor si cu placere.
Cu stima , Valeriu.
Poezia se sufoca in mereu proximitatea celui care ii da viata. Fara lector, ea ramane cuvant lipsit de fecunditate. Pentru ca poezia este de fapt un pumn de seminte pe care le aruncam in sufletul celuilalt...ca sa rodeasca.
Repet, ma onoreaza acest comentariu. Cred ca va ramane printre acele ganduri pe care ti le amintesti mereu; si usor si cu placere.
Cu stima , Valeriu.
0
PPPrietene Vali (pentru prieteni), ce recunosc:
...a fost un timp, altădată când e(l)a, nu era ca o frunză în căutarea singurătății, ea tulbură acum apa uitării pentru a se uita pe sine și devine frunză.e(l)a devine goală de ceea ce a fost altădată în ea, se uită pe sineș își uită frumusețea adâncită între albeața sânilor și ascultă pașii tăi grăbiți care, intră pe fugă în visul ei ca într-un timp al întrebărilor și iubirii.e(l)a nu răspunde chemării, o împiedică însuși anacronismul chemării, care nu-și găsește suportul pentru că el există, dragostea există, nu are de unde să fie chemată pentru că ea este, e(l)a este singura cărămidă din templul poveștii, o cărămidă din marmură strălucitoare, iar el?, el lut.
Asta a fost o iubire, poate că mai este, continuă
Cu multă prietenie pentru că aduci în mine dorința de a o cunoaște pe Ela..
...a fost un timp, altădată când e(l)a, nu era ca o frunză în căutarea singurătății, ea tulbură acum apa uitării pentru a se uita pe sine și devine frunză.e(l)a devine goală de ceea ce a fost altădată în ea, se uită pe sineș își uită frumusețea adâncită între albeața sânilor și ascultă pașii tăi grăbiți care, intră pe fugă în visul ei ca într-un timp al întrebărilor și iubirii.e(l)a nu răspunde chemării, o împiedică însuși anacronismul chemării, care nu-și găsește suportul pentru că el există, dragostea există, nu are de unde să fie chemată pentru că ea este, e(l)a este singura cărămidă din templul poveștii, o cărămidă din marmură strălucitoare, iar el?, el lut.
Asta a fost o iubire, poate că mai este, continuă
Cu multă prietenie pentru că aduci în mine dorința de a o cunoaște pe Ela..
0
Intuitivă imaginea găsită de tine, cea a \'\'fugăririi prin vise \'\' pentru a vă cîntării sentimentele. Cariatida, din păcate, nu-ți va mai putea șopti vreodată ce simte, dar măreția ei, splendoarea ei antică, va rămâne peste timp, ca o poveste nechemată, care, la ceas de taină, va coborâ de pe soclul ei pentru a se arunca în mare...