Valeriu D.G. Barbu

Nu poate fi vorba doar de exotic, simboluri, de lirism sau documentare atentă, ci de o armonie între toate acestea pentru a crea un mesaj, genera o stare, emoție și spirit, verdele ne sugerează nu doar viața, renașterea, ci și continuitatea, veșnicia.
Cristina, când realizezi astfel de asamblări meriți felicitări și mulțumiri
precum și celor care au participat alături de tine...

sau dacă sună, printre facturi nu se află decât rar câteo veste mirare dinspre mama pământ și miracole, ignorate dealtfel,mulțumindu-ne cu mirările și departarea de adevăratul eu... mulțam pentru trecere și opaiț

liniuțele greșelnice sunt din vina mea, la copierea textului din A5 al cărții în A4 aici, cer scuze, nu am fost atent, am remediat cele semnalate...

uof, nu scap de regionalismele mele de Galați, am corectat, mulțumesc NIG
măncăruri semi sau gata preparate le mai zice aici, englezoșit, foods

mulțumesc editorului care m-a ajutat la aranjarea paginii
salut NIG și las detaliul necesar doritorilor să aibă cartea: sună la 0786061630

păi nu-i mai luase nimic, îi dăduse...
și precis știe

Angela ce bine știi unde duce pasul ăla înainte... de parcă mi-ai ghici în talpă, mulțam fain...
Anghel, e taman și mai altfel, iar ca să citez și eu clasici în viață, iată: ca să fii un om citit nu trebui să dai de citit altora... și dacă dai o votcă îți divulg autorul

Ottilia, Marin, Emilian și vouă, oameni buni, condiția atâtor adevărați intelectuali este cam așa din păcate (precum sunt mai toate lucrurile și nu din fericiri) și astfel
am decis, dacă scot vreo carte - cică anul acesta - să nu-i fac lansare fără votcă sau fără vreo ceva de-ale gurii
până atunci mă fudulesc în cămăși impecabile
fiindcă mai până s-ajung ca personajul din text
- m-ați năucit cu luminile, mulțumesc

unii au crezut că poetul trăiește în puf sau într-un turn și visează inorogi
alții au crezut că poezia trebuie să fie doar protestatară
unii au găsit poezia doar in vin sau în absint
ei bine, Felix Nicolau, în postura de poet autentic, așa cum l-am cunoscut încă din perioada de glorie a acestui sait literar, lasă senzația că filtrează realitatea printr-un caleidoscop ca apoi, după o atentă citire, să rămâi cu convingerea că taman tu ești caleidoscopul acela sau că poetul iată, ți-a colorat ziua...
Angela îl suprinde bine aici mai sus și o felicit
ironia și autoironia, mesajele uneori limpezi alteori într-o cheie la vedere, care tocmai pentru că e la vedere nu o vezi, sunt câteva doar dintre liniile percepute de mine, cititorul și care salută bucuros o nouă carte marca Felix
Nicolau
- prefer să-l citesc pe FN ca poet mai întâi și apoi în postura de critic literar, stiu eu de ce!

mulțumesc întâi editorului care a expus acest text
ție Cristina îți mulțumesc pentru opaițul pus să nu treacă textul pe întuneric... pesemne devin vechi și îmi mai slăbește obișnuita ironie sau... în astfel de mesaje se cere sinceritatea nejucăușă...
folosesc acest prilej aici să îmbrățișez pe toți prietenii agoniști și să le urez să primească Lumina Învierii și mai ales să o păstreze cât mai îndelungat cu putință...
iubirea să devină o rutină

de ovații podu-i plin
și de speculații șuie
autorul cere vin
și o pernă fără cuie

fiindcă are vise
delicate, ca baloane
și n-ar vrea să i se
spargă – iaca, mulțănesc Ioane...

cartea lor deja am citit-o și chiar merită să vă duceți acolo
chiar am pus la personale în pagina mea câteva cuvinte despre...

pentru munca de a încropi articolul aproape numai din titlurile textelor din această carte despre care anunți, dar și pentru reușita celor doi autori de a se sincroniza liric, Claudia
îți aprind o steluță

În triunghiul libertății de expresie, bigoteriilor mai mult sau mai puțin sincere și credința vie care presupune iertare, iubire... ar fi frumos să troneze respectul fiecăruia față de oricine și orice.

Nu poți înjura ceva care nu există și văzând cât de înjurat este Dumnezeu și sfinții putem ,,constata,, chiar și ca atei vorbind, că Dumnezeu și sfinții cu certitudine există.

Iar cei care ironizează chestiunile religioase, indiferent sub ce formă, literară sau presupus literară, indiferent de cult, își asumă riscul să primească oprobriul, nu doar ...râvnitele aplauze.

În acest text, chiar dacă este notat la personale, lipsește latura artistică, iată și de ce: definiție - LITERATÚRÃ s.f. 1. Formă de creație artistică în care se redau idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii; artă a cuvântului. ◊ (Depr.) A face literatură = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări, la înflorituri. Metaforă și figură de stil, adaug eu...
Un text care se bazează DOAR pe intenția de bășcălie față de ceva sau cineva considerat de un număr impresionant de trăitori ca fiind Sfânt, nu înseamnă literatură, poate doar o notiță răutăcioasă care riscă să stârnească ceva reacții.

Să mă manifest public, literar vorbind, cu astfel de notițe și să mă și supăr că primesc reacții negative, înseamnă că inspirația mi-a secat și unicul mod de a mă face ,,celebru,, (cred că acest post are cele mai multe comentarii și vizite din tot ce a postat dumnealui până acum) este să îmi placă râca...
Iată deci ,,cheia succesului,,: te iei de sfinți și lumea te bagă - în sfârșit - în seamă!!!

Pentru ca să persiflezi credințele semenilor se cere totuși talent artistic... Nu curajul îți trebuie pentru aceasta, între curaj și prostie e doar un pas, ci pur și simplu talent artistic...
Poate că o nedefinită, ascunsă, frică de Dumnezeu trăită de autor, aici, l-a împiedicat să fie pe deplin inspirat...

Dacă autorul ar ține-o tot așa, calendarele religioase furnizează zilnic cel puțin câte un sfânt, ar izbuti să parcurgă o golgotă personală în sens contrar, până la oprobriul generalizat. O idee ar fi să înceapă cu Sfântul Constantin al cărui nume îl poartă.

Și pentru că am scris în comentariu mai mult decât în text, concluzionez așa: dacă nu se lua de un argument care ține de credință pentru mulți oameni, acest text trecea fără nicio vizualizare, niciun comentariu.
Iar dacă folosea metode literare autentice și inspirate, putea fi considerat cumva LITERATURÃ.

Bucurați-vă stimate coleg de sait, ați reușit să stârniți niscai reacții trecătoare și antipatia... nu o să vă taie nimeni nici capul și nici nu vă va smulge condeiul din mână, așteptăm producție literară, când o fi...
Și o completare:
http://www.e-dimineata.ro/omul-care-l-a-scuipat-pe-buddha/

mai întâi de exoticul și atenta documentare,
merită recitite cele patru bijuterii lirice, dat fiind faptul că ne aflăm pe un renumit sait de creație literară, cu precădere cea din urmă...
noi europenii avem sensibilitățile croite pe alte calapoade și
când întâlnim ceva din zona ,,izvorului soarelui,, ne solicită răbdarea reflecției
iar graba și cititul fotografic, ne văduvesc de bucuria unor esențe unice.
Bia, tu de multă vreme îți înmoi condeiul în astfel de esențe și, pentru cine are răbdare, îl însoțești prin templele frumosului
prin astfel de temple nu se cade să lipsească un ,,opaiț,, așadar aprind unul

oglinzile nu au memorie, așa este
tremurul și respirul acesta căutat cu sfială
nu cumva să se stingă înainte de vremi
e bine să se petreacă, aici, însoțit de un ,,lămpaș artificial,, ...că nu se știe!

și pentru constanta limpezire din mesaj, constantul urcuș al autorului, dintr-o oglindă într-alta, spre poezia pură, esențializarea, toate acestea care
încep să te reclame ca poet
(probabil și din acest motiv se aprind lumânări celui care pleacă dincolo, să-și vadă deslușite trăirile irosite în fostele oglinzi)

nu prea știu ce fac poeții pe la Roma... dar eu, un reputat om de neștiință, nu fac altceva decât îmi iau de păr umbrele și le izbesc de nu se văd... - au jurat că se vor tunde...
(probabil se simte în aer cumva trădarea, fug spre proză, e aproape gata ,,Scârba,, primul meu roman nu doar început ci și dus la final
mulțam Cristina, așa este, nu prea a ieșit text cu rimă din condeiul ăsta șui)

plus condiția omului care este mistuit și de poezia nescrisă și de soția.......
mulțam fain Angi

fiind încadrat textul la umoristice și personale, nu i se poate reproșa multe, pe mine ma trimis în zona surâsului... Pașa nu e un Caragiale e doar Pașă și nu se cade să ignorăm ,,înalta poartă,, literaturnico-voioșeană... ploieșteană,
maniera literară deși nu musai originală ci doar particularizată te reclamă că
ai gaz, ai haz și las o dâră de lumină uite așa... să nu se zâmbească-hlizească pe întuneric cititorii ce vor veni după mine

limpede și expresiv, compact cumva, de regulă maiaua iubirii ne crește enormi, subiectul iubirii rămânând undeva un punct infim... la tine este ardere și supunere,ca într-o iubire vie, reală... doar cu titlul aș avea ceva de cârcotit
și ca să nu te îmbraci pe dos, pe întuneric, aprind lumina...

pe de o parte, Cristina, trebuie să accepți și comentariile celor care nu îndrăgesc lirica niponă sau celor care nu o înțeleg

pe de altă parte, dragi prieteni, sunt multe moduri de a exprima un dezacord,sau ne/rezonarea... iar erudiția voastră într-ale literaturii, popularitatea de care vă bucurați, vă obligă să nu interveniți oricum sub un text, nu-i așa?...
dacă reanalizați cele comentate veți pricepe că ați fi putut comenta la adevărata voastră valoare...

personal textele expuse aici le găsesc expresive și cu mesaj de actualitate, sau cumva facem parte din categoria celor care își zic privind nenorocirile: ,,bine că nu e la noi,, ?
...în ce ține de corectețea tehnică las să se exprime cunoscătorii,pentru mine mesajul transmis limpede și realitățile exprimate mă copleșesc și, dacă aș fi total contra manierelor nipone, tot nu m-aș fi revoltat, tocmai din pricina la ceea ce se transmite în acestea...

cred că este loc în lumea asta pentru toată lumea, iar aici, pe acest sait de prestigiu, nu poate trăi doar poezia unora sau a altora, fie aceștia valoroși în adevăratul sens al cuvântului...
cum nici nu putem condamna pe nimeni pentru că nu este în sintonie cu noi

(in postare sunt sub 40 de cuvinte, iar aici în subpagină, mii...!!!... și prea puțin se vorbește despre ceea ce transmite textul comentat, ca și cum ar trebui, români fiind, să scriem doar doine... 2N, nene, pentru a primi un feedback favorabil!)