Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

când vei înțelege că

1 min lectură·
Mediu
ieri a fost sfârșitul lumii și tu
nu ai fost mântuit, ci doar exclus
marea ar fi putut să te înghită – dar te-a scuipat pe țărm
ca pe o cochilie goală
aerul ar fi putut să te ștranguleze – dar, printr-o fisură de cer
ți-a mai lăsat o butelie ruginită de scafandru pensionat
focul acela sacru ar fi putut să te dezintegreze – dar
cenușile tale nu ar ajunge zidirii niciunui pai în ieslea pentru Prunc
dai să te bucuri că ești singurul supraviețuitor și
te-ntrebi ce-s cu atâtea contururi pe bulevarde
la gurile de metrou, mai ales la intrările mall-urilor
în fața bancomatelor
a fost doar un banal exercițiu militar, o repetiție cu public
înainte de premieră
a fost un sfârșit al sufletului lumii – de asta locul rămas
este zadarnic astupat cu premii, cu aplauze, cu medalii
mâine a fost deja, uite
blocați aici în această coală, recitim, recitim
cu găvanele goale
031.333
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
155
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Valeriu D.G. Barbu. “când vei înțelege că.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14171778/cand-vei-intelege-ca

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Un eshaton cu exceptarea participării eului poetic ori a eului cititor. Nu-i rău. Pleacă de la serviciul vieții chiar toți. Unul va lucra permanent. "Cenușile" peisajului mondial devastat n-ar putea reconstitui nici măcar un pai din ieslea Pruncului. Pruncul poate fi și prințul Siddartha. Buddha, Zalmoxis, Mahomed.
Apoi se spune că a fost o simulare de sfârșit al lumii (eshaton). Un exercițiu militar. Un final al "sufletului lumii", de a mai rămas doar trupul lumii. Nașpa. Asta vor așadar?
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu
Dl. Dragoș dacă am fi să putem citi pe buzele rugătorilor ce anume cer, am înțelege sila și indiferența Domnului, Cel care dacă un minut ar opri aerul, ne-am sufoca toți - și nu-i mulțumește nimeni pentru că nu o face.
Dumnezeu a ajuns un biet ospătar! Dă și iară dă...
Exclușii, contururile ce suntem, vrem dis-tracție și nu bucurie, vrem premii și nu poezie vie între noi.
Pruncul putem fi oricare și măcar de-am fi!
Ne rămâne coala și prin ea să invocăm al doilea Paradis pierdut, sufletul.

0
Distincție acordată
@teodor-dumeTDTeodor Dume
Foarte frumoasă și reușită deschiderea!
O reliefare a unei stări care ne frământă și ne va frământa mereu!
"ieri a fost sfârșitul lumii și tu nu ai fost mântuit, ci doar exclus"
Luminez!

Cu sinceritate!
t.dume
0