îmbărbătări eșuate

1 min lectură·14 iulie 2021

Mediu

taci, o să fie bine

după ploaie vine vreme bună! –

asta, îi răspund, numai în

anotimpurile călduroase

taci, nimeni nu și-a plâns toate lacrimile

odihna lor se numește surâs

ai văzut drac mort?! – dar viu? îl întărât –

o, de-ai tăcea, ai auzi marea!

și-i zic: unde naiba să auzi marea de la altitudinea

unde-s puse la uscat sufletele răposaților?! –

sus nu-i sus, știe numai cine a urcat definitiv

cum nici jos nu prea există

doar un fel de perspectivă fețelor cerului

își frământă mâinile din care

țâșnesc dintr-odată pâini mici și

gata coapte

aburul lor umple tăcerea cu mine

ce-mi pasă că nu va ploua

mortul ăsta îmbărbătându-mă

și-a pus pâinile la urechi ca pe niște scoici

aude marea mai bine decât

orice cruce deasupră-ne

011.365

Valeriu D.G. Barbu. “îmbărbătări eșuate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14156622/imbarbatari-esuate

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Da,
"nimeni nu și-a plâns toate lacrimile"...

Marea, o!, marea, ce cruce!