Poezie
hoți de cuvinte
1 min lectură·
Mediu
idilic decor ăstui ultim amurg
până și drumurile mor și se scurg
în spaime rotunde sau șovăiri
tălpii ce-ascunde noi plăsmuiri
.
/
.
mestecă sec măseaua de minte
neînțelesuri și senzații confuze
ne preface în hoți de cuvinte
în prezența pretinselor muze
tăcerile ne rod molcom precum carii
crucile cărunte, subțiate, ușoare -
se-mbulzesc ego-uri în turme, tâlharii
extirpându-ne liniștii tardive, precare
infatuați, ne facem fastuos paravan
din aplauze, betegi fluturi de-o clipă
iar ca să nu fie chiar totul în van
ne ungem cu premii date în pripă
cuvintele erau deja la clipa ivirii
mele, aici, acolo, nicăieri și aiurea
vânt în care să-i zvânt tălpii, pădurii
cartea nouă ce lacom smulge securea
mă înec în zori, ultim brânci sau avânt
într-o liniște plumb, aproape absență
și gata, nu mă mai țin de niciun cuvânt
în decorul ăsta devin sinonim penitență
011.312
0
RR