iubito stai să dau un like

n-am o coajă de pâine în casă beau dolce cuvèe de colecție și citesc il messaggero de ieri l-am luat (și ce dacă mă vede lumea) îl lăsase pe bancheta de alături în metrou un plictisit (ca și mine) de griul banal al decorului (eu și el vedem pesemne doar spațiile goale dintre culori) am fost (nu v-am spus) să-mi caut de muncă la colloquio domnul acela voia (de parcă treaba lui era doar să vrea) un muncitor iar eu m-am prezentat ca boul, cu cravată și guler apretat (ca în România) cordial mi-a oferit scaunul lui – nu m–-am prins de mișto azi stau toată ziulica și număr necojile casei intru pe facebook, deschid agonia, dau like-uri prostește, deschid agonia beau direct din sticlă ca golanii (doamna mea este la muncă, nu mă vede) la Roma pot fi un bun jurnalist (mi-am dat seama de asta citind ziarul de ieri - și după gustul vinului spumant) este o risipă de frumos în oraș este o risipă de români pe șantiere, în casele bătrâne, sau coconoase dimineața la șase vezi oameni bând bere Peroni și știi că ăia sunt conaționalii tăi și te umple un soi straniu de mândrie mai rar vezi un landou de care să nu atârne o dădacă vorbind la mobil românește totuși era bine să mă fi dus îmbrăcat de lucru sună la... (stai un pic, nu mă deloga, vin imediat) e poștașul m-a mințit la interfon, era un comis voiajor, voia (obligatoriu) să-mi vândă noua poțiune miracol antistres – par eu stresat? abia am reușit să scap de el, acum uite, chiar am nevoie de poțiunea magică s-a terminat cuvèe-ul de colecție și (mai rău nu se putea) a căzut netul, – noua manieră apocaliptică de a trăi sfâșiat de actualism voi ce spuneți? A, în România-s salariile mici și nu.... dar aveți internet, aveți coji, aveți tensiunea mare și-o țară al naibii (in/util) de frumoasă nici trei săptămâni atât a avut termen de valabilitate italienitatea mea că m-a și năpădit dorul... totuși era bine să mă fi dus îmbrăcat de lucru la Roma pot fi un bun jurnalist, mi-a zis-o aseară chiar doamna, mi-a apretat altă cămașă, așeza ceva într-o valiză, nu cumva plecăm în vacanță? presimțeam eu o supriză, mă mânca tălpile a drum, ea murmura printre dinți ceva despre jurnaliștii mamii lor iubito stai să dau un like, numai unul și gata, frumoasei zile romane ce va să vină (ecou târziu: bine, mâine, cât sunt la serviciu, nu lăsa metroul năclăit în ziare) a spus de fapt altceva și în semn că mă înțelege mi-a lăsat o sticlă de șampanie lângă pernă. (o ținea ascunsă de pe vremea când nu eram jurnalist)