Valeriu Cercel

Darurile Lui Când a făcut El lumea, Ca omul să-nțeleagă, I-a dat înțelepciunea, Din daruri să-și aleagă, Că asta I-a fost vrerea : Să știm ce-i fericirea, Ne-a dat la toți

De ar putea bărbații, printre rânduri, Să recitească ce demult s-a scris, Nu-și vor mai face ei atâtea gânduri Despre ce-a fost, cândva, în Paradis : Era o zi la fel ca orișicare De mii de

Când auzirăm astfel de cuvinte, Cu toții am rămas de lemn-tănase ! Să nu cunoască domnul presedinte Că dânsa este rromă de mătase ?!

S-a întâmplat un tragic accident, Banal și pot să zic, chiar foarte rar, Când soacra lu’ Ion (și el prezent), Mortal, a fost lovită de măgar ; Și-atâta jale pe bietul Ion Și plânsete pe coana

Era chiar foarte vigilent, Si\'ntotdeauna când scria, Se concentra mult, la talent, În special....al altuia.

Dragi copii, vreau să vă spun O pățanie ciudată, Nu încep cu-a fost odată…. S-a-ntâmplat azi, în ajun, Și-am gândit că-i oportun…. E-o poveste-adevărată, Ce atestă înc-o dată Că există Moș

Pe vremea când eram copil, Știam un banc nu prea subtil: Care era cel mai bun vin ?!!... Păi…vin americanii, vin ! Căci frații de la răsărit, Cu tancurile au venit Și harașo, n-au mai

Am fost la tata, cum vă spun, Dădea să plouă, era vânt, Cu niște flori ca să le pun Și-o lumâmare pe mormânt ; Alăturea, îngenuncheat, La alt mormânt, un ins rănit Se văicărea înlăcrimat

Dintre anii mei de școală Alegând la întâmplare, Mi-a plăcut, fără-ndoială, Cel mai mult…vacanța mare ! Nu aveam clipe s-aud, De citit, de studiat, Ori vreuna să asud C-aș fi prins la

M-am rugat capra să-i crape Și-a făcut-o, dar pesemne Eronat, din două capre A crăpat-o p’a de lemne, Astă noapte pe furtună A pălit-o cu lumină, Din gorun, ce capră bună !... De surcele-i

Păi cine-a zîs că-i ne-nțelegătoare Muierea, păi a zîs o vorbă mare ! Auzi prin ce trecui ieri după-masă Când ajunsei din târg, nene, acasă : Fusei plecat și cu Florică, doi, Cu Luna-n băț, cu

Auzi mă\' lume ! ce descoperire Făcură unii, și pă bani, da\' grei : Cuțîtu\', pentru-a noastră omenire, E cel mai important obect, zîc ei (!?) Da\' ascuțîtă minte au, mă\' frate ! Că pentru

Vechiul țol.... Era un țol, călcam pe el cu milă, Afară pus, la ușă, la intrare, Pe lutul prispei zilnic copt de-un soare Ce-n zori grăbit, urcând plin de sudoare Se cobora cu roua pe

Cică numa-ntre Constanța, Iași, Craiova, Satu Mare, Fetele își fac vacanța Și la munte și la mare, Iar băieții, nu că-s hoți, Ori că au vreo stea în frunte, Fac vacanța cică toți Și la mare

Din clasa cincea-mi amintesc, O chestie foarte haioasă Ce vreau ca să v-o povestesc, Chiar dacă vouă nu vă pasă : La ora de geografie, (Aveam o profesoară rea) Mă scoate-a dracului să

Ce e, la noi, partidul ? ce-ntrebare !? Este o gașcă, să vă fiu pe plac, Emancipată, pusă doar la frac, Fără habar de ce este sudoare, Dar nu vă spun ce mult el ne iubește, Ne-ndeamnă chiar

Am vrut să scriu o poezie, S-aud și eu un scriitor Că-mi zice : “Fără bășcălie, Cu asta ești…nemuritor !” Să-i văd apoi, mutra schimbată Ca și un pește în acvariu, Un cuvințel să nu mai

În fiecare an sărbătorim De sfântul Valentin, cu pompă mare, Iubirea, și pe cei care-i iubim, Cu daruri, sărutări și o urare, Iar eu, că-s iubăreț de mititel, Fără să fac nicicum

De mii de ani, s-a dezbătut O chestiune, bat-o vina (!) Nici până azi nu s-a știut Cam cine-ntâi a apărut, De a fost oul…sau găina (?!) Mai marii noștri filozofi Ne-au învățat și ei

De-ar fi ca să mai vin cum am venit, Să-mi dai, la fel, o zi de primăvară, Când mi-a zâmbit cireșu-ntâia oară De-atâta așteptare pârguit ; De-ar fi să mai pășesc cum am pășit, Întinde-mi lutul