Valerian Ciobanu

De făceam rectificările pe site proza.ru le vede-ți imediat. Aici, însă, la agonia.ro mai trebuie de așteptat. Să nu se întâmple însă să aștepatați atât de mult, cât așteptăm noi apropierea reală de Uniunea Europeană și de Țara noastră mai mare ca teritoriu. A nostră - republica Moldova e cu mult mai mică, dar merită și ea un loc alături de Bulgaria, de România, Chehia etc.

Stimate Vlad ! Bineînțeles că nu Țepeș dar Caraman.
Chiar dacă am redus aria numelor, personajelor doar la acele care au prenumele cu literele A, V, și E, tot una mi-au rămas o sumedenie de personaje pe care
fie că le-am plasat în regim de așteptare pentru alt volum, fie că m-am
făcut că plouă și nu le-am observat așa cum se fac unii critici literari că
nu prea observă tot ce avem bun astăzi pe la noi, nu mă refer numai la spațiul
Pruto-Nistrean, ci și Dunărean, Carpatian, Balcanic chiar hai să zicem.
M-am grăbit să plasez aceste pasaje, ele fiind încă pe undeva nu prea cizelate,
un pic sunt chiar abia hașurate, urmand că capete adevăratul contur abia
în carte, pentru că dacă dau arama pe față, sau scot în vileag toate subtilitățile, atunci cartea cine are să o mai citească?
Eu provoc cititorul, iar el, Măria sa, are de ales: cartea sau varianta de pe
site-ul agonia.ro
Sper, totuși, că majoritatea vor prefera cartea! Mai eles, că acolo vor mai fi
și niște poze fotografice, și chiar portrete-caricaturi ale personajelor.

Am observat. Da. Și eu am observat că parcă am o miopie la ortografie. Recunosc sincer că nu văd greșelile de la prima lectură. Îmi pare că totul e bine și când mă uit mai atent, vă-le-leu îmi vine să strig. La a doua-treia lectură regret și încerc să fac redactări. Dar numai ziua. Astăzi ochii îmi sunt așa de obosiți încât risc să mai comit și alte greșeli la redactare.
În principiu vă mulțumesc pentru observațiile dumneavoastră. Mă voi stărui să evit greșeli de acestea în viitor, iar textul dat îl voi corecta într-o zi mai bună ca cea de ieri, 24 aprilie, după ce am fost la Cimitirul Central și am mai și văzut cu ochi proprii dezastrul din municipiul Chișinău.

Mulțumesc frumos Eugenia! Iată că și după Anul Nou - 2013 nu am astâmpăr.
Personajul meu Letiția nu-mi dă răgaz, mă impune să expun noile ei aventuri, care vor fi mai interesante decât în romanul nuvelistic Fulgere în tunel.
Iată așa mă găsiți pe mine după Anul Nou!
Va mulțumesc încă odată pentru felicitări și reciproc va doresc asemenea frumoase realizări! Împreună vom reuși mai mult și la agonia ro și la agonia în limba rusă, pe care nu o vorbesc in fiecare zi, doar când sunt nevoit, în schimb Limba Română, dulcea limbă română...
Cred că mă înțelegeți!

Știți dumneavoastră - Grație lui Valeriu Măciucă, un cobâlean în Chișinău cu afacerea dumisale, mi-a apărut volumul Ave numele tău. Era bine ca să pună umărul și banul său și Vladimir cunoscut în Republica Moldova ca Plohotniuc dar și Vlad Filat pentru ca să nu rămână în istorie ca un PILAT sau alți zeci de Vladimiri de care este bogată Moldova, Republica, vreau să zic, de peste Prut.
Dacă aceștia ultimii doi pe care i-am nominalizat ar pune umărul, mai bine banul, să stii că chiar am să scriu! și am să scriu bine! Vă promit, dar rămân dependent de banul lor! Pentru a edita o carte, însă nu sunt dependent aici!
La agonia.ro și slavă Domnului! Vă mulțumesc pentru cuvintele bune ale D-voastră pe care le-ați așternut aici.
Cu drag, Valerian.

Femeia - Mac!
Frumoasa este, pe coperta, intriganta e in imaginatia mea.
Dar cum este ea intra-devar nu știu, la fel cum nu voi ști ce versuri sunt inserate-n carte. Dar, oricum, felicitari de unde? Din Chisinau, de la un autor, care nici poet nu e, nici mare cititor.
Cu ultimul calificativ ași prefera să dau greș, poate că ași fi un bun cititor, daca voi avea ocazia să vă citesc cartea de debut, așa-i pare-se sau nu este chiar așa?
Felicitarile mele, oricum, vin, eu deja le-am expediat astazi, 13 decembrie 2010.
Cu respect!
Valerian

Rândurile de mai jos au fost scrise pentru o autoare de la www.stihi.ru
Sunt mai degrabă un ecou, o replică, fiindcă Ea este imaginara mea, iar El...
El nu sunt eu. Și inițial, pare-se că așa era.
Ea:
Cu mânuță mea cea fină,
Tremurând mă furișez,
Printre pânza de mătasă
A chiloților subțiri,
Spre petale înrourarte
Cu roua dimineții
așternută pe un fir
de trandafir.
Acolo petalele-s puțin desfăcute.
Și eu, cu un deget de la mană,
încep să-mi mângîi doar
Butonul de la trandafir.
Iar cu altul, deja, prudentă,
pătrund în peștera umedă,
Care palpită de dorințe,
Încât atmosfera-i se încinge
Ca într-un crater de vulcan,
Care simte golul invadat.

Nu-mi pot reține respirația,
Doresc să țip, să oftez,
Simt un fior fierbinte
Spre mijloc ori poate mai jos
De micul buric.
Ah!..
Dar tu ești prea departe iubite,
dar tu crede-mă,
Nu mă pierd fără tine.
Am multe remedii, posibilități
Să arunc de pe mine...
Chiar și mantia singurătății.

El, bărbatul flămând:

- Iar eu ies grăbit dintr-o alimentară,
Am o franzelă rumeoară, aproape caldă,
Pe care nu-m răbdare să o pun pe masă,
Deaceea mușc cu poftă,
Rup cu dinții din ea ...
Și simt cum ea pătrunde în gură,
Apoi îmi completează golul din mațe
Și mă simt fericit, fericit, fericit,
chiar și departe de tine,
Iubitо de peste mări și țări.

Iar...
Dacă erotica de aici nu este frumoasa, nu-i decentă, atnci mai bine o retrag, o distrug.

Валериан Чобану 09.12.2010 10:36

Cred și eu și apreciez ce-i bine
Într-o privință dau și eu crezare autorului român. Fiindcă are dreptate. Un nume dintr-o cartea mea – Nicolae Corlăteanu, la 75 de ani din ziua lui de naștere mi-a părut mai modest, ba chiar prea modest cu toate că era déjà membru titular al Academiei de Științe a R. S. S. M., doctor în filologie, professor, laureate al Premiului de Stat al aceleiași R. S. S. M. Eram cu toții atunci în anul 1990, la începutul lunii mai. Astăzi Nicolae Corlăteanu născut la 14 mai 1915 nu mai este printre noi de la 21 octombrie 2005. Dar i-a rămas testamentul său în care spune răspicat: “Cred în izbânda limbii române.” Consider că i-au rămas pământenii mai tineri care îi vor continuă lupta. Volens-nevolens printere dânșii îl considerăm și pe Paul Goma, care deși nu e pe aici, dar tot luptă, de acolo, de departe.
Apreciez definiția dată de domul Camelian Propinatu despre deosebirea dintre cărturarul basarabean și specia bucureșteană ce se poate preta să-ți calculeze, cu piele de iepure sau de vulpoi în spinare, cam cât ne-ar costa Unirea, sau un război economic cu Rusia, este că primul nu se mai teme de imperialistul rus sau bolșevic, deci nu se teme de nimeni, așa că va merge cu adevărul lui până în pânzele albe, ca răzeșii sadovenieni. Iată de ce Chișinăul este lățit cu parcuri cam cât tot Bucureștiul, la o populație de vreo trei ori mai mică: mândra capitală de pe Bâc ignoră amenințarea că vor tăia prietenii cei uriași energia troleibuzelor. Las\' că-i bine!
Până aici, zău că chiar e bine.
Mai departe, să vă spun și eu ceva? Să vă povestesc cum l-am cunoscut pe Paul Goma, cum se merge cu autocarul pe asfaltul ce întretaie satul Mana și te duce direct la mănăstirea Curchi?
Nu mă grăbesc acum. Mai ales, că mai am câteva zile până la 2 octombrie. Și mai am puțin timp pentru a medita, pentru a cugeta despre una, alta, începând de la cuvântul mană și terminând cu noținunea de vrană, de voievizi, de viteji și vârteje în care unii se pierd, iar alții rezistă ca stejarii multiseculari și își continuă rostul lor în viață.
Dar, deocamdată, am scris și eu ce cred și cum cred în pagina mea de la agonia.

Concurs Agonia!
Mă bucur măcar și de atât. Voi încerca pană la 10-11 septembrie să vă trimit și eu, fiindcă cu portalul stihi și proza ru m-am lămurit.
Am selectat pagini pentru cărțulile lor, dar dacă nu ești din Moscova, sau măcar să te afli în Moscova, nu ai sorți de izbândă.
Să vedem aici, la agonia. ro
În Patria mea Limba Română!

Sincer vă mărturisesc, că de nu ar fi fost îndemnul lui Alex Caina nu parcurgeam cu ochii acest text.
Dar așa am rămas plăcut surprins de cele aflate. Ba mai mult! Dar așa cum eu nu prefer să spun tuturor lucrurilor pe nume, sau mai bine zis, prefer să-mi mai păstrez tainele pentru anumite ocazii va veni timpul și le voi destăinui. Dar numai lui Boris Druță. Că nu e atât de greu s-o facem. Iar paginile de pe net le folosesc doar pentru a exprima cuvinte calde, de bucurie, de susținere și de încurajare, dacă este nevoie.
Însă pentru Boris cred că nu-i mare necesitatea de a-l încuraja - că e destul de curajos. Atât doar vreu să spun: Bravo Boris! Eu te susțin.
Chair dacă despre Telenești a scris mai bine doar Mihail Sadovenu. Cu atât mai bine! Scrie frate! Scrie că bine scrii.

Adăuzi mă întâlnește un cunoscut care a citit textul de la agonia și-mi face o replică: Da tu știi că...
Sfeșnicul evreiesc a fost făcut la indicația Tatălui Ceresc?
A spus-o Petru Bogatu meditând asupra fapului când trebuie să sărbătorim Crăciunul pe stilul nou sau vechi, menționând că religia creștină nu se opune științei. Dimpotrivă. Biblia este revelația Adevărului Absolut. Fețele bisericești care în evul mediu s-au opus descoperirilor științifice, au făcut asta nu de prea multă minte, ci din ignoranță și obscurantism. Dacă ar fi citit atent Vechiul Testament, ar fi aflat, de exemplu, că Pământul nu-i centrul Universului, ci o sferă suspendată în neant.

Ca și, de altfel, fanaticii care au răsturnat recent la Chișinău sfeșnicul evreiesc. Dacă aceștia ar fi fost mai informați și mai puțin nătângi decât sunt, și-ar fi dat seama că profanează un obiect de cult care acum 2000 de ani se afla în Templul de la Ierusalim, unde intra și se ruga Isus. Mau mult decât atât. Sfeșnicul, adică Menorahul, a fost făcut de evrei la indicația Tatălui Ceresc. Citiți Exodul 25:31. Să faci un sfeșnic din aur curat: sfeșnicul acesta să fie făcut din aur bătut: piedestalul, fusul, potirașele, gămălioarele și florile lui să fie dintr-o bucată.

Vreau să vă spun că și eu, după ce am citit interviul acesta, i-am răspuns cu fraza lui Nichita Stanescu unui prieten rus din Chisinau care tot trambitează ca vrea să-l traducă pe Eminescu in rusă și chiar s-a apucat s-o facă.
In rest, va sunt recunoscator de tot ce Bunul Dumnezeu vă ajută să realizați.
Din Basarabia romana, si din spațiul ex-sovietic, aveți al meu umăr, sprigin și tot ce-mi pot permite in limitele bunului simț.
Cu stimă,

Vă mulțumesc ambilor autori: Călin și Beatrice pentru informația utilă despre filme. Recunosc că încă n-am avut ocazia să le privesc, însă filmul lui Andei Tarcovskii l-am văzut de mai multe ori, chair am avut ocazia să stau de vorbă cu unii actori când mă aflam într-o vară la Sankt-Petersburg, de fapt pe atunci i se spunea Leningrad.
Vă invit să savurați sau să vă oțărâți citind articolul meu despre Dumitru Matcovschi în limba română, dar și cel din limba rusă.

Dl Paul Gorban! Chiar m-a intrigat mult recenzia D-voasta!
Voi fi bucuros sa-i citesc si cartea lui Stefan Ciobanu.

Dintr-o mică neatenție criticul lui Liviu s-a transformat în \"cric\" în țipăt, fiindcă acessta este sensul cuvîntului cric (in limba rusă - criceati,ori crik însemnă țipăt). Așa că, ietată să-mi fie greșeala, că nu-i chiar cu totul o greșeală. Pot spune chiar și apreciatorul dumnealui în artă și \"țipătorul\", trâmbițașul său de acasă, criticul în arte, la urma urmelor!

Fantasticul lui Caragiale e mai degrabă un fantastic ironic, umor pe care nu-l sesizezi din prima, de la prima vedere, citire, daca vreți. Iar lucrarea scrisă de DVS ar fi mai bine să o numiți însemnări critice literare, decât eseu. Sau eu n-am înțeles corect scriitura și am nevoie de unele explicații!
Oricum, salut munca și menționez că am citit din curiozitate, devenind pe parcurs chiar foarte curios să aflu mai multe. M-a captivat. Deci ați reușit, v-ați atins într-un fel scopul.
Cu respect, Valerian

Am citit, m-am mirat. Apoi mai cu mult calm m-iam zis: ce păcat că se comit asemenea erori mari în asemnea dicționare!
Erorile sau scăpările acestea au să ne coste scump mai târziu.
Așa cred eu, ba chiar sunt și convins. Iar DVS, Cristina Andrei sunteți bravo! Aveti curajul de a sesiza, cand altora le este în cot de...
Eu va susțin și vă mulțumesc.
Intați vă rog și pe la mine în ospeție, chiar dacă Moldova și moldovenii nu există în respectivul dicționar. Multe am de spus... Dar mai avem ocazii!
Cu stimă,

EKA!
Asa asi vrea sa-ti spun Ecaterina EKa! Sa stii ca pentru mine cea mai dulce bucurie e la sfarsit de august! Poate si la 2 septembrie daca ai sa vii la Biblioteca Nationala la vreo 16 ore sau mai devreme cu un sfert de ora.
Vor fi lansari de carte multe lansari in cadrul Salonului de Carte! Cred ca stii, iti amintesti din anul care a trecut!

Voluntar? Cu limba rusa?
Я впрямь воспользуюсь \"дверью\" (этой дверью) и войду. С удовольствием, со стихиры.ру

Stimate Laurențiu Orășanu!
Parca am închis unde se cuvine citatul, parcă am eliminat unele \"poticneli\" în exprimare. Cred că e mai bine. Vă mulțumesc pentru ajutor la corectare.
Cu stimă, valerian ciobanu. Vedeți că îmi scriu numele cu literă mică. De, cine nu greșește!