Trandafirul cecen
Sau...Trandafirii războiului cecen Am visat un trandafir - o floare ofilită Ieri, estul era mândru de el, iar azi nimeni nu cântă trandafirii, Îl bombardează, îl împușcă. Acum, floarea
Copilul
Într-o dimineață de demult cu o jumătate de secol în urmă o bunică trecea cu nepotul pe un drum de țară sau pe-o cărare de la marginea unei păduri verzi. Mă scufund în timpul de
Fulgerul nu sperie
Mă minunez că văd un fulger înrourat, simt un vânt liniștit și noapte-i fără de stele doar câteva fulgere reci pe undeva luminează. Începe o feerie cu... fulgere, trăsnete, ploaie care
Pe foaia verde
Autoarea nu-i din spațiul firesc al românilor, și ea se numește Maria Șelestova. O rudă a dumneaiei m-a rugat să traduc în limba română câteva rânduri. Și iată ce am reușit eu, un om născut
A XXI-a
A XXI-a În versuri despre proză La casa verde Ce nu-i la Nistru, ci undeva nu prea aevea... Prin ușa brusc deschisă O îngeriță soră mă privi în față Cu o privire „fulger”, ce îmi păru
Printre copaci
Florile de trandafir - de-ar fi ale iubirii, nu ar fi născute, ca și noi - din lutul iubiri... Ele - florile de trandafir, au ochii avizi de frumusețe, care văd dimineața senin, ceea ce, ochii
Alina
Alina e fata care-ți alină Un gând... însă nu-ți lasă inimă plină, Dacă dorești mereu să te joci cu ea. Căci, jucându-te, Riști să-i trezești ardoarea, ori dragostea ei, care poate
Nu eram sigur
Colcăia sângele în mine când în bar (dac) intra ea, pentru care Playboy ar da 50 de mii ca să-i pună nudul pe-a sa copertă. Când am văzut-o nu eram sigur că inima mea a ales corect ținta
Inima-și face de cap
I-am dat voie inimii, I-am dat voie să-și dezlege... baierele, și eA, zănatica, m-a lăsat să mor; De dorul ei, de suferință și... de alte zeci de dureri și doruri mari, pe care ea nu le-a
Citindu-l pe Nichita Stănescu
Într-o zi, citindu-l pe Stănescu, Mi-am imaginat că... ...dacă l-aș prinde imaginar sau virtual și i-aș săruta talpa piciorului său, de poet mare, Poate va schiopăta puțin după aceea, de teamă
În unele diminețe
În unele diminețe Nu duc în brațe lemne grele, Dar pe-o copilă ași duce-o. Nu am prea multe zile bune, Nu zbor în ceruri și nici nu cad... În jos fără de viață. Sunt pur și simplu –
Gură de rai
Stau pe un mal abrupt, la marginea vieții, unde gândesc bestial: viața totuși este frumoasă și o iubesc! Cine vrea în infern, să nu se grăbească, dacă are plăcere: să guste cireșile
Fluturașul
În zori de zi, un fluturaș de dimineață, pe răcoare, ieși ca să admire... prima rază de soare. Frumosul fluturaș adulmecă aroma primăverii, întinse ambele aripioare, ca să-l cuprindă
Am văzut
Eu doar am văzut la televizor, Și n-am fost martor la acel… Masacru, scene incredibile, Cu oameni și delfini - Când totu-în jur era baltă de sânge. Dar unde s-a văzut, Și tot ce s-a
Departe de tine
Ea: - Cu mânuță mea cea fină, Tremurând mă furișez, Printre panza de mătasă. Spre locul petalelor de trandafir, Care sunt puțin desfăcute. Cu un degețel încep să-mi mângîi Butonul de
Haita
Vreo cinci patrupezi, S-au unit într-o haită, În una de câini vagabonzi. Ei cuteierau și dominau curțile, Dobândinu-și hrana și osul, Pe care-l lingeau, îl rodeau, Aproape toți cei
Un nume
Irina e fata ce-ți poate face Plăcinte cu poale în brâu. Ea iese în curte cu tava plină cu turte, Varsă o lacrimă și intră Pe calea cea strâmbă, de-o fi ea mai dreaptă? apoi din nou nimerește
Unei oacheșe oarbe
Am auzit unedva Că unele colege te invidiază: Ele zic că ești frumoasă, Dar n-ai casă n-ai un mire, Multe și-ar dori unghii la fel, Ochi, sâni frumoși, brațe, Picioare lungi păr
Ușa
Văd o ușă… Dar nu văd nici o intrare Și nici ieșire nu văd, Nu există nimic, în afară… De o singură cuplare A două procese vitale, Foarte importante, Din spațiul nevăzut de noi. Și eu vă
Despre o zi
A revenit tiptil o zi pierdută... Am renăscut, revigorat de fericire, Deși credeam că te-am pierdut definitiv. Venit-ai să-mi dai lecții de statornicie Și-ntoarcere la punctul din care am
Admit
Admit tardiv, Că văd lilieci. Niște ciorchini înfloriți. Admit… Că nu mai ador această vale, Ci o detest, Că de acum – Nu îmi urăsc dușmanii urcați ciudat Pe vârfuri de abis, în marile
Dorință
Vreau să fiu arbore, Dar rădăcinile să-mi crească: Nu din pământ, ci din cer. Prin ele vreau să comunic Cu infinitul, Dar și cu glia, Așteptând deopotrivă Răsăritul palid și
Realitate crudă
A strâns la piept Coada unei comete, Credea că va călători prin galaxie, Dar se trezi din somn Cu gâța blondă a iubitei – Cometă fierbinte pe pieptul său.
Când rădăcinele îmi cresc
Nu-mi înțeleg sătenii Adică pământenii mei Unii s-au dus... Alții s-au risipit prin lume, Și am rămas doar eu; Și cei care nu sunt ca mine. Iar mie rădăcinile îmi cresc, Nu din pământ, ci
Puntea Creatorului
În loc de motto. Astă vară parțial s-a împlinit o previziune. Pe râurile noastre apele s-au umflat, au ieșit din albii și au făcut ravagii. A fost doar un mic potop... După o despărțire de mai
Într-o clipă a vieții
Ne furișam pe străzi Într-un oraș cu umeri albi Cu pietre, busturi dalbe cufundate-n ceață Doar pentru rătăciți sau orbi. La capăt descopeream un zid de lemn, vopsit cu verde Iertam dușmanul,
Până la capăt
Mai sus de glezne Sau aproape de mijloc, Unde mult îmi place mie, Iară ție - tot îți place Ca să te dezbrac, Iubito!.. Până în miez de vară și... mijloc Și încă, mai jos de-o taină, Care nu-i
