Poezie
Fulgerul nu sperie
Dar fiind pălit de fulger...
2 min lectură·
Mediu
Mă minunez că văd un fulger înrourat,
simt un vânt liniștit
și noapte-i fără de stele
doar câteva fulgere reci pe undeva luminează.
Începe o feerie cu...
fulgere, trăsnete, ploaie
care sperie cucul din pădure.
și face ca grâul să tremure ca marea,
pentru că-i cade din cer o ploaie.
Cade din cer peste o țară,
Cade peste o lume nebună,
Cade peste o inimă bună,
dar plină de întuneric și suferință.
Fulgerul străbate furtuna neagră
Una ce ne amenință de peste deal.
Iar vechiul cântec al greierului
Moare pe câmp.
Pe mine fulgerul nu mă sperie
Știu că n-o să mor ca un iepure
Și inima mea se înfierbîntă,
Și o las să bată mai tare.
Și ea bate cu zgomot ca picăturile
Apei de ploaie la geamul deschis,
Prin care cad picături de ploaie -
Mărgele vii înmărmurite într-un dans,
Într-un dans al fulgerelor din...
Frunzișul castanului
Și din al unui stejar
Pe o scara-n spirală
Pe care foșnește rochia ta.
Mai pâlpâie în tăcere o lumânare,
Într-o camera întunecată.
Dar acolo o mână de argint, încet o stinge.
Mai văd alte fulgere,
Ce bat insistent în ușa infernului...
Însă fulgerele acestea sunt reci
ca niște fisuri pe o gheața peste un râu
atunci când atmosfera se încălzește
după o iarnă geroasă.
002767
0