Poezie
Departe de tine
Completând golul
1 min lectură·
Mediu
Ea: - Cu mânuță mea cea fină,
Tremurând mă furișez,
Printre panza de mătasă.
Spre locul petalelor de trandafir,
Care sunt puțin desfăcute.
Cu un degețel încep să-mi mângîi
Butonul de trandafir.
Cu altul pătrund în peștera umedă,
Care palpită de atâtea dorințe,
Încât atmosfera din ea se încinge
Ca într-un crater fierbinte,
Ce simte că golul a fost invadat.
Nu pot să-mi rețin respirația,
Doresc să țip, să oftez,
Simt și un fior fierbinte
Aproape de mijloc și mai jos de buric.
Ah!..
Ești prea departe iubite, dar lasă,
Că nu mă pierd fără tine,
Am multe remedii, oportunități
Ca să arunc de pe mine...
Chiar și mantia singurătății.
El: - Eu ies grăbit dintr-o alimentară,
Am o franzelă rumeoară, aproape caldă,
Pe care nu am răbdare s-o pun pe masă,
Deaceea mușc cu poftă din ea ...
Și simt cum pătrunde în gură,
Apoi îmi completează golul din mațe
Și mă simt fericit, chiar și departe de tine,
Iubit-o de peste mări și trei țări.
013.852
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valerian Ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Valerian Ciobanu. “Departe de tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valerian-ciobanu/poezie/13963192/departe-de-tineComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sunt mai degrabă un ecou, o replică, fiindcă Ea este imaginara mea, iar El...
El nu sunt eu. Și inițial, pare-se că așa era.
Ea:
Cu mânuță mea cea fină,
Tremurând mă furișez,
Printre pânza de mătasă
A chiloților subțiri,
Spre petale înrourarte
Cu roua dimineții
așternută pe un fir
de trandafir.
Acolo petalele-s puțin desfăcute.
Și eu, cu un deget de la mană,
încep să-mi mângîi doar
Butonul de la trandafir.
Iar cu altul, deja, prudentă,
pătrund în peștera umedă,
Care palpită de dorințe,
Încât atmosfera-i se încinge
Ca într-un crater de vulcan,
Care simte golul invadat.
Nu-mi pot reține respirația,
Doresc să țip, să oftez,
Simt un fior fierbinte
Spre mijloc ori poate mai jos
De micul buric.
Ah!..
Dar tu ești prea departe iubite,
dar tu crede-mă,
Nu mă pierd fără tine.
Am multe remedii, posibilități
Să arunc de pe mine...
Chiar și mantia singurătății.
El, bărbatul flămând:
- Iar eu ies grăbit dintr-o alimentară,
Am o franzelă rumeoară, aproape caldă,
Pe care nu-m răbdare să o pun pe masă,
Deaceea mușc cu poftă,
Rup cu dinții din ea ...
Și simt cum ea pătrunde în gură,
Apoi îmi completează golul din mațe
Și mă simt fericit, fericit, fericit,
chiar și departe de tine,
Iubitо de peste mări și țări.
Iar...
Dacă erotica de aici nu este frumoasa, nu-i decentă, atnci mai bine o retrag, o distrug.
Валериан Чобану 09.12.2010 10:36