Gol aprig

Simt golul adânc ce se sapă în mine. Mi-e tristă viața, e pustiu fără tine Și gerul mă-ngheață tot mai mult și-i trist, Simt cum dispar și nu mai exist. Și golul tot crește și sufletul meu Te vrea doar pe tine, te strigă mereu, Dar tu ești departe și n-o să mai vii, Iar viețile noastre vor fi triste, pustii. Încerci să te-ascunzi și vrei să mă faci Să cred c-ai uitat și continui să taci, Dar inima mea îmi spune șoptit, Că tu m-ai iubit, că nu m-ai mințit. De aceea, te-aștept cu răbdare și cred, C-ai să vii într-o zi și-am să pot să dezmierd Chipul drag, ochii tăi ce îi văd ne-ncetat Noapte și zi, chiar dacă tu ai plecat. Ignor golul aprig și pe cei care vor Să mă facă să cad, să nu pot să zbor, Să dispar, să mă clatin, dar eu Știu că mă pierd doar dacă vrea Dumnezeu.