Am cerut insistent să se scoată
Din mintea umană cifra nouă
De ce?
Pentru că jignește cifra șase
Nefiind decât o imagine
Despuiată și întoarsă
Cu susul in jos.
Iar dacă nu acceptăm
Lucrul
Durerea mea e reflectata in ape tulburi
De pasari albe fara pene
Simbolul visurilor mele s-a transformat pe loc in temeri.
Iar noi am devenit din astazi, ieri.
Am construit din nepăsare un altar,
Pe care să îmi sacrific discernămîntul.
Am ales nebunia ,
Ca soluție pentru moarte.
De azi am încetat să mai exist.
A rămas în urma mea
O fișă într-un
Am ieșit la plimbare prin galaxie
Să văd ce mai face noua recoltă de stele
Sunt cam mici, semn că a fost
Intens frigul cosmic iarna asta.
Noroc că am adus cu mine
Niște praf de planetă
Să le
Sub imperiul schimbarii
Ne regasim inocenti.
Intr-un cerc al vietii.
suntem pasari translucide
pe un cer inrosit
de suflete ce zambesc
sunt eul ce lipseste ecuatiei tale
solutia
Sunt opusul exploziei
Ochiul nebun de materie incandescenta
Racit in izvoarele patimei de expresie
Sunt incapabil sa stralucesc
Pentru a fi nemuritor si rece
Sunt nervos
Si imi simt nervul in
te vad roșie ca focul
văpaia verii te încălzește
la -10 grade celsius
transpiri cuprinsă de frenezia iubirii
secționează-mi nervul ce simte atingerea ta
uită-mă în parc alături de statui
Azi se împlinește o săptămână
De când am scos nisipul din clepsidră
Pentru mine zilele nu mai îmbătrânesc!
Îmi petrec timpul admirând (numărând) cerul
Neînțelegând albastrul.
Noi doi pe o barcă
Condamnați să ne trăim existența în larg,
Neștiind de siguranța portului.
Împreună sa înfruntăm furtuni,
Să navigam în ape adânci
Pentru a descoperi propriile
Știi că sunt unii destinați
Să n-aibă consoartă?
Cunosc doar senzații
Secretate de neuroni nebuni
Dar nu ajung în starea de dincolo
Nu vor ști niciodată că diferența între
Noi și eu poate
Speranțe
Trupuri alterate
De încercări elicoidale
Se arcuiesc în încordări nebănuite
Clipe de nebunie fierbinte
Dăruite într-un spectacol de circ
Barbari cu halate albe
Împart liniște punând
FL